Ce-i frumos în Europa e că fiecare ţară are nu numai partidele pe care le merită, ci şi blondele aferente ce conduc acele partide! Eu, azi, mi-am propus să vă scriu despre una dintre aceste blondine. Cum în context voi aduce vorba despre ceva sondaje recente, trebuie să vă spun că, în pregătirea acestui text, am operat şi eu un sondaj, pe un eşantion absolut nereprezentativ, alcătuit dintr-o duzină neomogenă de oameni mai curînd neinteresaţi, în faţa cărora mă aflam pentru o cu totul altă treabă, la o oră la care respectivii doreau să scape cît mai repede de mine. Pentru o deplină transparenţă faţă de distinşii cititori, voi spune cum am procedat: am luat o foaie format A3 şi am scris pe ea cu un marker negru următoarele opt cuvinţele: „E blondă şi conduce un partid spre dreapta“. Şi mi-am întrebat eşantionul: „Cine e respectiva?“. Atunci, un procent de 94,4% dintre respondenţi au spus... – da-da, aşa e, iată că nici n-am apucat să termin fraza şi dvs. deja aţi intuit acest nume, neaoş. Abia o minoritate de 4,9% din eşantion mi-a răspuns Angela Merkel, iar o altă minoritate, de 0,6%, a avansat numele ucrainencei Iulia Timoşenko. Iar restul de 0,1% fie n-au ştiut / n-au răspuns, fie au mai şi aruncat cu pantofi cu toc cui în drăguţa mea foaie A3.
Ei bine, greşeau cu toţii – pentru că eu mă gîndeam la o cu totul altă blondă! Nu vă mai fierb, vă spun direct: dacă se-ntîmplă să nu ştiţi cine este Marine Le Pen, ar fi bine să vă reactualizaţi cunoştinţele despre Franţa de azi. Nu de alta, dar la anul, cînd partidul acesteia va obţine un scor surprinzător de bun în alegeri, să nu ziceţi că nu v-am prevenit. Doamna Marine Le Pen e fiica cea mică, de 30 şi ceva de ani (a se citi quarante-deux), a mai cunoscutului său tată, pe numele mic Jean-Marie.
DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe te
