Mîine, 19 februarie, e ziua lui Brâncuşi, se împlinesc 135 de ani de la naşterea lui. E o cifră rotundă şi nu neapărat. Am trecut noi cu vederea centenare, dar alminteri o aniversare din aceasta, cu 5 în coadă, dar nu 25 sau 75. Cînd e vorba de Brâncuşi însă, fiecare ocazie, simpla pronunţare a numelui său ar trebui să fie prilej de respectuoasă şi apreciativă omagiere. La noi, doar gorjenii lui dedică "Brâncuşiana" din 2011 împlinirii celor 135 de ani de la naşterea sculptorului, iar la Bucureşti, Sorana Georgescu-Gorjan a tratat într-o conferinţă publică un subiect de actualitate legat de Brâncuşi, recenta licitaţie de la Paris a unor obiecte personale ale sculptorului, cu accent pe şurubul cu teasc despre care aflăm că gorjeanul artist îl numea "duhul atelierului" său. Sorana Georges-cu-Gorjan are dreptul la o astfel de abordare fiindcă este fiica lui Ştefan Georgescu-Gorjan, Inginerul, cu majusculă intenţionată, care, prin geniul său, a făcut posibilă Coloana recunoştinţei fără sfârşit de la Târgu-Jiu. Ar mai fi interesant să aflăm că şi bunicul doamnei Sorana, cel care a schimbat numele de familie Ciobanu într-unul care ne spune că este fiul lui Gheorghe din Gorj, a fost un apropiat al lui Brâncuşi. "Bunicul meu, Ion Georgescu-Gorjan, a fost prieten de tinereţe şi sfătuitor al lui Brâncuşi. Mai tânăr cu şapte ani decât bunicul, Brâncuşi îl numea "naşul" şi-i arăta respect şi încredere. "A fost găzduit de bunicul la Craiova în 1893 şi 1902, şi drept recunoştinţă i-a făcut un frumos bust din ghips, aflat în prezent la Muzeul Naţional de Artă al Ro-mâniei", mărturisea Sorana Georges-cu-Gorjan într-un interviu.

O altă personalitate interesantă care i-a fost apropiată lui Brâncuşi este Petre Pandrea. Vulcanic, prolific, incomod, profund, manifest, Petre Pandrea este un intelectual care şi-a dominat epoca. Nimic nu l-a oprit şi nu l-a schimbat, nici măcar închis