În Egipt, oficial sînt între 9 şi 10 milioane de creştini, cei mai mulţi de rit copt, dar ei susţin că numărul atinge 15 milioane, iar alte surse, tot creştine, spun că sînt chiar 20-22 de milioane.

Guvernul ascunde numărul real de creştini – susţine o activistă şi jurnalistă creştină care a acceptat să vorbească doar sub acoperirea anonimatului. Un alt creştin de rit copt – Ramez Sidhom – spune că „creştinii din Egipt sînt predominanţi în domenii ca medicina, farmacia, comerţul privat, industria“; statul a ascuns numărul real al creştinilor egipteni pentru că Hosni Mubarak nu a vrut să se ştie cît de mult din economia egipteană este deţinut de creştini. Jurnalista spune că mulţi creştini sînt îngrijoraţi pentru viitor: „Aici, cînd deschizi uşa, oricărui partid, oricărei organizaţii, inclusiv Frăţiei Musulmane, există pericolul ca ei să preia controlul şi totul va fi diferit. Pentru că ei au o ideologie anume, că musulmani sunniţi sînt împotriva musulmanilor şiiţi şi nu-i agreează deloc pe evrei şi pe creştini, şi îi vor trata ca atare“. Asta nu înseamnă că egiptenii creştini nu au sprijinit protestele împotriva preşedintelui Mubarak, dimpotrivă, mulţi au fost pe străzi demonstrînd, pentru că au suferit din aceleaşi motive ca majoritatea. „Trăim aceeaşi viaţă, mîncăm aceeaşi mîncare, avem aceleaşi obiceiuri, toţi bem ceai după-amiaza, ne vizităm de sărbători, înainte aveam o relaţie foarte bună.“ La întrebarea de ce s-au schimbat lucrurile, de ce nu mai este armonie între creştini şi musulmani, ziarista îmi răspunde că de vină a fost şi „otrava vărsată în mass-media, de ambele părţi, e drept“. Ea susţine că guvernul a profitat şi a marşat pe aceste diviziuni şi că i-a făcut să creadă pe creştini şi pe musulmani că sînt duşmani, ca să îi controleze mai bine. Şi Ramez Sidhom spune acelaşi lucru, ba chiar susţine că Ministerul de Interne a fost în spatele ate