Citesc, de la o vreme, tot felul de comentarii şi opinii despre audienţele TV şi mi se pare că întoarcerea lumii cu susul în jos a mai făcut un pas decisiv.
Să o luăm uşurel. Instrument absolut necesar într-o epocă în care mass-media este o afacere, măsurătorile de audienţă sînt destinate în primul rînd celor care cumpără spaţii publicitare în media (ca să ştie pe ce dau banii) şi oamenilor din sistem – producători, realizatori de emisiuni, jurnalişti etc. (ca să ştie cît de numeros le este publicul). Aceste măsurători au, aşadar, un caracter preponderent tehnic, iar beneficiarii sînt jucătorii de pe piaţa media. Aşa se întîmplă peste tot în lume. Numai că, la noi, cifrele de audienţă capătă, pentru unii, trăsături de zeitate absolută, la care se închină zilnic. Faptul că în seara trecută emisiunea „noastră“ a avut un public mai numeros decît emisiunea „lor“ de la aceeaşi oră devine, pentru televiziuni, ştire de prime time. Lauda de sine pe baza cîtorva mii de telespectatori în plus este obicei curent. Mărturisesc că n-am prea văzut aşa ceva pe la televiziuni din alte ţări. Bineînţeles că şi acolo producătorii şi realizatorii stau cu ochii pe cifre şi se bucură cînd şi-au depăşit concurenţii, dar nu trîmbiţează asta zilnic în urechile publicului. Accept însă că ai noştri, după ce au trecut – vaccinaţi sau nu – de bolile copilăriei TV, trăiesc acum criza adolescenţei, aşa încît realizatorul unei emisiuni mediocre are nevoie, ca să meargă mai departe, să-şi crească self esteem-ul comparîndu-se cu emisiunea mediocră de la postul concurent. Să zicem că nici asta n-ar fi, pînă la urmă, grav: fiecare se laudă cu ce poate.
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an Dar cifrele de audienţă sînt folosite tot mai mult pentru a transmite – sau a sugera, sau a induce – judecăţi asupra cal