Trăim într-o societate consumeristă în care „ofertele” şi „promoţiile” sunt la tot pasul. Înainte de ’90, pentru un kilogram de carne trebuia să stai ore întregi la coadă, şi asta numai de sărbători, pentru că în rest „adidaşii de porc” erau la putere. În prezent, ne bucurăm de o gamă variată de alimente, proaspete sau procesate, foarte multe pline de E-uri. Specialiştii atrag atenţia că în ciuda diversităţii, ne hrănim în continuare prost. Ce mâncau, însă, românii de altădată?
Vezi aici si partea a doua a materialului: Cum ne-au influentat strainii alimentatia. Sarmalele la curtea lui Constantin Brancoveanu
Medicul Ion Claudian afirma, în lucrarea „Alimentaţia poporului român” (1939), că românii au fost dintotdeauna un „popor mâncător de lapte”, lucru demonstrat şi de ocupaţia sa de bază: creşterea animalelor, alături de agricultură.
Mai cititi si:
Bănăţenii au capul mare, iar moldovenii au ochii spre oblic – Evoluţia fizică a românilor
De unde provine imaginea românului - cioban? „Odată cu năvălirea romanilor, populaţia s-a retras în munţi şi în dealurile submuntoase pentru a nu fi subjugată. De la grâul lui Burebista, trecem la alt sistem de alimentaţie”, declară pentru adevarul.ro prof. univ. dr. Iulian Mincu, din cadrul Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice “Nicolae Paulescu”.
Ce animale puteau fi crescute în regiunile montane? Oile. Aşa s-au născut marii ciobani şi marii crescatori de oi. Dar nu se putea trăi numai din laptele şi carnea de oaie, era nevoie şi de cereale. „Strămoşii noştri au fost nevoiţi să găsească o alternativă la grâu, pentru că acesta nu se putea cultiva nici în munţi, nici pe dealuri. Aşadar, au trecut la mei. După anul 400-500 a apărut cultura de mei, care s-a menţinut până la introducerea porumbului adus din America (secolul al XVII-lea)”, adaugă prof. dr. Iulian Mincu, fost