Daca cineva ar aduna minut cu minut timpul petrecut de profesionistii "ofertelor" cu hartuirea clientilor, probabil ca numarul de convorbiri initiat de retea ar fi mai mare decit numarul de minute pe care abonatii il platesc. Dar ei nu trebuie sa dea seama nimanui. Ca tot plaiesul ancorat in sinergia faptelor, detin un telefon mobil cu abonament la una din companiile proaspat amendate de Consiliul Concurentei cu 63 de milioane de euro pentru abuz de pozitie dominanta pe piata telecomunicatiilor din Romania. Scurtele fragmente de neant de mai jos trebuie privite ca patanii prin care multi oameni de bine au trecut si pe care numai bunul-simt i-a indemnat sa nu faca ceea ce trebuia, de altfel, facut. De cind saracia a inceput sa le rareasca clientii, inteligentele aprinse si discrete din conducerea acestor companii au stat, s-au scarpinat, au cugetat si-au pus costumele, papioanele si au prezentat stapinirii o solutie de marketing zguduitoare: "ce-ar fi daca ne-am hartui clientii care ne-au ramas?". Zis si facut. De cind legea le-a dat dreptul sa stocheze datele personale ale clientilor, acesti pistolari ai minutelor taxabile se comporta dupa cum le e firea si port-armul. Primul abuz este raspindirea datelor personale la companii-satelit, partenerii, in limbajul cu acoperire nationala, care, la rindu-le, ii vineaza cu insistenta pe abonati, via sms ori prin apel direct, cerindu-le sa cumpere, sa cumpere prostii stridente prin lipsa lor de utilitate. Asa se face ca, din vreme in vreme si din ce in ce mai des, o voce binevoitoare se aude in micul difuzor al telefonului meu fara zeci de megapixeli, conexiune la Facebook, dinte albastru (bluetooth), jocuri 3 D si alte nazbitii, si zice: "Buna ziua, sint Cirip Cirip, de la compania-mama Lugulugu sau de la partenerul KKMK, pot vorbi cu domnul Ioan Milica?". Proprietarul aparatului si al abonamentului sint eu, vocea care imi e