După Tunisia şi Egipt, a venit rândul Libiei, Bahreinului, Iordaniei şi Yemenului să fie zdruncinate practic zilnic de mişcări de proteste, mai mult sau mai puţin înăbuşite în sânge. Potrivit unor bilanţuri foarte provizorii şi greu de verificat, ciocnirile din ultimele 24 de ore între manifestanţi şi forţele de ordine au făcut cel puţin 10 morţi în Orientul Apropiat şi Mijlociu.

"Ziua furiei" decretată joi de opoziţia din Libia şi manifestaţiile din Bahrein urmează întocmai mişcările de protest declanşate în Tunisia şi Egipt, mişcări care au permis răsturnare respectivelor regimuri. Chiar dacă fiecare ţară e diferită şi deci şi revendicările sunt diferite, există un cel mai mic numitor comun, o linie directoare şi anume toate aceste popoare cer o mai bună şi mai corectă guvernare, pe scurt reforme politice de amploare.

Nu e deci vorba doar de revendicări economice, oamenii, locuitorii din aceste state au sentimentul că au fost trataţi prea multă vreme ca nişte cetăţeni de rangul doi. În joc se află deci împărţirea puterii în aceste ţări din Orientul Apropiat şi Mijlociu, Executivul fiind adesea prea dominator şi de multe ori corupt.

Astfel, "ziua furiei" decretată joi de opozanţii regimului libian este îndreptată înainte de toate de organizatori - anonimi reuniţi graţie reţelelor sociale - împotriva "nepotismului şi a corupţiei".

Ţara colonelului Ghadafi este foarte bogată în petrol dar suferă de aceleaşi rele ca vecinele ei: în particular, o putere interminabil de lungă - Ghadafi e lider de 42 de ani, un record chiar şi pentru Africa. Libia este însă şi focar de rebeliune. Joi se împlinesc exact 5 ani de la confruntările care au avut loc la Benghazi, al doilea oraş al ţării, când manifestanţi atacaseră consulatul Italiei. Ciocnirile se soldaseră cu mai mulţi morţi, la fel ca cele de joi din acelaşi oraş care ar fi făcut 6 victime, cel