Am rîs cu poftă. Apoi cu tristeţe. Să vă povestesc. Acum două săptămîni, Observator cultural a publicat un articol scris de Lavinia Bârlogeanu, cu titlul „«Vacile sacre» ale României culturale: între adulaţie şi critică“. E o recenzie laudativă la cartea Idolii forului, coordonată de Sorin Adam Matei. De acolo aflăm, printre altele, că respectivul volum „reprezintă un cîştig incontestabil în planul reflecţiei şi al atitudinii, la care merită să revenim cu o scurtă exegeză. A nu recunoaşte sau, mai mult chiar, a ironiza acest cîştig sînt acte împotriva culturii şi a democraţiei, în subteranul cărora mocneşte o anumită formă de violenţă“.
Deci a nu recunoaşte meritele cărţii reprezintă „acte împotriva culturii şi democraţiei“, sub care se întrevede o oarecare „formă de violenţă“. A se remarca faptul că citez scrupulos exact peste tot, nu interpretez, chiar asta spune doamna. Dar nu cartea este subiectul acestui articol, ci un citat. Şi un anumit fel de a nu lăsa onestitatea intelectuală să stea în calea unei teorii. Spune doamna Bârlogeanu: „Domnul Patapievici a exprimat foarte bine această realitate a grupului său de apartenenţă simbolică, atunci cînd spunea că «cine nu-l votează pe Băsescu îşi pierde calitatea de alegător»“.
Avem deci un citat din H.R. Patapievici reprodus de doamna Bârlogeanu. Nasol citat. Să mergem mai departe. Intrăm la comentariile cititorilor. Cîţiva oameni o laudă pe autoare, apoi intervine „SAM“, semnătura coordonatorului volumului, Sorin Adam Matei, care spune: „Da, recenzia ar merita extinsă într-un eseu despre violenţa simbolică în cultură...“. Cam jenant să dai indicaţii de cum ar trebui extinsă o recenzie de ridicat în slăvi, iar Matei pare a se pricepe la arta de a fi şef de trib intelectual, dar să trecem...
Peste alte două comentarii, dau peste o întrebare-şoc, de la cineva care semnează „cititor cu discernămînt“