Serviciile Personale de Informaţii (SPI) ale marilor inculpaţi au pornit la vânătoare de judecătoare.
Mica reformă din Justiţie încurcă rău marile dosare de corupţie. Termenele tot mai scurte şi curajul încă timid al unor judecători par să dezvolte o nouă practică extrajudiciară: punerea în discuţie a înşişi magistraţilor care judecă aceste cauze. Ca o asemenea practică să fie eficientă, inculpatul are nevoie de un Serviciu Personal de Informaţii (SPI) apt să-i furnizeze, în timp util, date de maximă acurateţe şi relevanţă. Ultimele evenimente ne permit deja să alcătuim un Top 3 al acestor practici.
Pe locul 3 stă Victor Ponta. După arestarea baronului de Argeş, liderul PSD a afirmat public că judecătoarea care a emis mandatul, Ioana Neacşa, a fost procuror DNA şi abia ce fusese detaşată la Tribunalul Argeş ca să îndeplinească această misiune. „Poate ar fi bine să verificăm aceste informaţii", a încheiat prudent domnul Ponta, deşi fosta sa meserie, cea de procuror, ar fi trebuit să-i recomande ca mai întâi să verifice şi abia apoi să vorbească. Dar să admitem că noua sa meserie, cea de politician, nu-i cere deloc rigoare. Rigoarea a venit de la CSM: Ioana Neacşa a fost doar judecător, iar la Tribunalul Argeş lucrează încă din 2004. Concluzia: SPI-ul lui Ponta trebuie rapid recalificat.
Poziţia secundă îi revine lui Adrian Năstase. Pe 13 ianuarie 2011, pe blogul său, fostul premier scria o informaţie-beton despre mersul dosarului „Trofeul Calităţii": în completul de judecători, Daniel Morar, şeful DNA, şi-a numit consiliera, Ioana Bogdan. A urmat, evident, o cerere de recuzare a judecătoarei Bogdan. În pofida temeiului său exploziv, cererea a fost respinsă, pentru un motiv foarte simplu. Dosarul a plecat de la DNA spre instanţă în ianuarie 2009, iar Ioana Bogdan a devenit consiliera lui Daniel Morar opt luni mai târziu. A redevenit judecător după un
