Este logoped de mai bine de 15 ani, iar din anul 1999 şi-a pus răbdarea şi calităţile pedagogice în slujba copiilor din şcolile ajutătoare din oraş. Patru generaţii de copii au făcut parte din viaţa Deliei. Dragostea şi dăruirea profesoarei au fost salvatoare pentru micuţii cu tulburări de limbaj.

Mulţi au reuşit să evolueze favorabil datorită sprijinului necondiţionat al logopedului şi s-au putut desprinde de şcolile speciale. Munca alături de micuţi au transformat-o pe Delia într-un adult cu suflet de copil.

Ajutaţi să-şi depăşească condiţia

Logopedul şi-a început activitatea în calitate de profesor psihopedagog la Casa de Copii din Călăraşi. Tot acolo, Delia a învăţat tainele logopediei şi l-a cunoscut pe Vasilică, un copil autist, care a ocupat întotdeauna un loc deosebit în inima profesoarei. „Nu avea contact vizual, nu te privea. Am lucrat cu mare drag cu acest copil şi am reuşit să-l fac să pronunţe câteva cuvinte. Zâmbea mereu şi era frumos foc“, rememorează logopedul. Prima grupă pe care profesoara a avut-o în grijă era formată din opt copii, printre care şi Vasilică. Toţi micuţii erau autişti, niciunul nu vorbea, dar Delia a reuşit să-i facă pe toţi să se exprime. „I-am învăţat limbajul receptiv, adică ştiau să identifice obiecte, dar nu vorbeau. Unii dintre ei au reuşit să depăşească această limită şi puteau să spună câteva cuvinte“, îşi aminteşte Delia.

Citiţi mai multe amănunte în ediţia de astăzi a cotidianului „Adevărul de Seară“ Călăraşi