– Să vezi cît o să dureze acum şi şantierul ăsta! – se vaită o doamnă între două vîrste ieşind de la Matache.
– Lasă, că oricum era o mizerie pe Buzeştiul ăsta!... Şi casele, erau vai de capul lor, terminate, ce mai! Trebuia făcut oricum curat... – comentează prietena ei.
– Păcat de clădirea aia de pe colţ, da’ era şi aia tare neîngrijită. Ţigănie, ce mai, ca-n tot Bucureştiul!
Mizerie, curăţenie, îngrijit... Această viziune urbanistică de gospodine îmi trezeşte amintiri, îmi evocă alte scene şi păreri similare... Nimic nu rezumă mai bine românitatea domestică decît îngrijitul. Cel puţin aceasta este concluzia unui antropolog britanic care şi-a petrecut cîţiva ani prin apartamentele sucevenilor şi a scris o excelentă teză de doctorat despre ele. Şi aceasta în primul rînd deoarece, după cum remarcă el, cîmpul semantic al „îngrijirii“ acoperă sau însoţeşte practic toate activităţile omului, motivat de griji şi îngrijorări şi străduindu-se să le rezolve purtînd de grijă şi îngrijind oamenii, spaţiile şi bunurile care îi definesc viaţa. „În acest sens, îngrijirea poartă în sine seminţele propriei sale raison d’être, mai ales în context domestic, deoarece a îngriji este prin sine o construcţie a domesticităţii îngrijite.“ Spaţiul se împarte astfel în două: îngrijit, curat, frumos, pe de o parte, şi neîngrijit, murdar, urît, pe cealaltă. „În timp ce termenii «curăţenie» şi «îngrijire» sînt adesea folosiţi pentru descrierea casei, tot ce este dincolo de uşa de la intrare este descris ca fiind murdar“, de la străzi la politică – constată acelaşi Drazin.
DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul Nu ştiu dacă eternitatea s-a născut la sat, dar viziunea despre lume ca îngrijire sigur da. Ea face parte din acea lume a rînduielii în care fiecare lucru trebuie s
