În spaţiul acela binecuvântat de Dumnezeu, unde Podişul Târnavelor întâlneşte coastele domoale ale Apusenilor, eşti îmbiat de gospodari cu tot felul de băuturi cu nume ciudate. Şi nu mă refer la vinuri şi alcooluri, ci la băuturi cu efect răcoritor, folosite adeseori, într-o manieră nemaiîntâlnită altundeva, pentru a pregăti diferite mâncăruri.
De altfel, Anamaria Grigoruţ, mentorul meu în bucătăria localnicilor din Bucerdea Vinoasă, mi le-a prezentat mereu aşa: „băutură răcoritoare/delicioasă şi mâncare”, nu cumva să mă îndoiesc. Dar să vedem despre ce este vorba. „Ciudirul se prepară din mere sau pere şi apă; se culeg fructele care cad la pământ, se zdrobesc cu un ciocan de lemn, într-un vas de lemn. Compoziţia obţinută se depozitează într-un vas mai mare – cadă cu cep, peste care se toarnă apă lăsându-se la macerat timp de 3-4 zile. Se desface cepul, lăsând să curgă sucul rezultat. Se serveşte în loc de vin sau suc în zonele de munte. Tisăliţa se prepară din fructe (mere, pere, prune, cireşe, vişineţ), apă, zahăr şi pâine după preferinţă. Se pune apa la fiert, se adaugă unul dintre fructele desfăcute de sâmburi, sau tăiate felii şi se fierb cu o cantitate de zahăr în funcţie de gust. Se serveşte caldă peste cuburi de pâine tăiate în farfurie. Pentru sâlvoiţă ai nevoie de prune bistriţe fierte şi apă.
Prunele se desfac de sâmburi, se pun la fiert într-un cazan de cupru, până devin o pastă foarte groasă, fără să se adauge zahăr. Se pune la păstrat în oale de pământ sau borcane. Iarna se ia din borcane şi se pune în apa clocotită. Se fierbe încă câteva minute şi se adaugă zahăr. Se toarnă caldă peste cuburi de pâine sau mămăligă”. Se mai face prin părţile acelea şi o „cafea” neobişnuită. „Se prepară din coajă de pâine coaptă la cuptor, mai arsă, apă, zahăr şi după preferinţe lapte. Se pune apa la fiert, după care se pune în apă coaja de pâine în fu
