Cel mai titrat antrenor din istoria sportului mondial (279 medalii) şi-a sărbătorit aseară, ziua de naştere. Gimnastele campioane i-au dăruit o sticlă cu vin din 1951, însă cel mai haios cadou i-a fost oferit de Cristian Gațu, președintele FR de Handbal

Oamenii sportului românesc şi-au dat întâlnire aseară, la restaurantul Maiko din Satul Francez, pentru a-l sărbători pe cel mai mare antrenor din istoria sportului mondial, Octavian Bellu. Cel care timp de trei decenii le-a condus pe gimnastele noastre la marile competiţii internaţionale şi-a primit invitaţii cu zâmbetul pe buze, cu eleganţa şi politeţea care îi sunt caracteristice. S-a amuzat atunci când Cristian Gaţu, preşedintele FR de Handbal, i-a oferit cadou un panou de circulaţie pe care era inscripţionată cifra 60. „Mă simt acum la fel ca la 59 de ani. Şi probabil că la fel mă voi simţi şi la 61”, a declarat cel care este născut la Ploieşti, în 17 februarie 1951.

Întrebat ce a fost într-o viaţă anterioară, Octavian Bellu a răspuns că „probabil am fost japonez. Ninja, nu cred, pentru că ei făceau răutăţi. Mai degrabă, am fost samurai. Oricum, mă regăsesc în poporul japonez. Îl admir pentru politeţea de care dau dovadă oamenii de acolo, pentru seriozitatea şi perseveranţa lor”. Antrenorul lotului olimpic feminin de gimnastică a recunoscut că nu are multe riduri pentru că a fost atent cu viaţa pe care a dus-o. „Eu nu am făcut excese. Alţii vor să trăiască intens, se consumă repede. Singurul meu exces, dacă se poate spune aşa, a fost gimnastica. Probabil că voi mai petrece ceva timp în sală, alături de sportive. Acum, îmi doresc cel mai mult să fiu sănătos. Medalia de aur nici nu mai încape în discuţie. Pentru mine a devenit ceva obişnuit, o obsesie”, a mărturisit Bellu, care a recunoscut că îi plac surprize. „Acum, Mariana (n.r. Bitang) şi echipa ei mi-au pregătit ceva surprize. Va fi o pe