Tendinţa europeană pe piaţa vinului este reprezentată de vinul roşu sec, către care se îndreaptă tot mai mulţi consumatori. Acest lucru se întâmplă după ce, în anii "70-"80, producătorii de vin roşu se confruntau cu o supraproducţie, la putere fiind vinul alb. Potrivit lui Sergiu Nedelea, preşedintele Federaţiei Somelierilor din Ro-mânia, la vremea respectivă, "raţiunile producerii vinurilor rosé au fost mai mult de natură economică. Timpul a făcut ca rosé-ul să fie perceput drept ceea ce este, un vin de calitate, pe care îl alegem să ne fie companion în lungile seri de vară".
Există falsa impresie că un vin rosé ar fi produsul asamblajului dintre un vin alb cu un vin roşu sau că ar fi, poate, rezultatul vreunui cupaj nereuşit. Sergiu Nedelea ne spune că adevărul este cu totul altul, vinul rosé fiind obţinut prin vinificarea în alb a strugurilor roşii, de regulă "Merlot", "Burgund", "Pinor Noir", "Cabernet Sauvignon", separat sau în diferite cupaje: "Culoarea, aromele şi gustul sunt date de contactul redus ca durată al mustului cu pieliţa boabelor de strugure roşu, limitând, astfel, transferul total de culoare, obişnuit pentru vinurile roşii. Procedeul de obţinere a vinurilor rosé de calitate este dat, practic, de macerarea boştinei (statul pe boască) într-o perioadă limitată între 12 şi 24 de ore. În momentul în care se atinge culoarea dorită a mustului, se întrerupe macerarea. Aici intervine măiestria vinificatorului în a obţine rosé-ul în nuanţe de rosé-coral, rosé-căpşună, rosé-somon, rosé-foiţă de ceapă, ultima culoare fiind considerată un standard al acestui vin. Chiar dacă pentru personalitatea unui rosé culoarea este definitorie, nu trebuie să minimalizăm gustul, care poate fi sec, demisec sau chiar demidulce. Nu trebuie, de asemenea, să uităm de aromele deosebite ale unui rosé - de la căpşuni şi trandafiri, la coacăze negre".
Vinurile rosé sunt c
