Numărul ţiganilor din Franţa a rămas neschimbat, în jur de de 15.000, în ciuda expulzărilor în serie. Dar condiţiile lor de viaţă s-au înrăutăţit.

Erau între 12.000 şi 15.000 de ţigani în Franţa, înainte ca scandalul să izbucnească vara trecută. Tot atâţia au rămas şi azi. Dar condiţiile de viaţă ale acestei populaţii, venite majoritatea din România, s-au agravat, afirmă Le Parisien. Distrugerea taberelor, izgonirea lor – cu sau fără ajutor de întoarcere acasă – nu au afectat fenomenul de migraţie manifestat constant din 2000 încoace.

“Ca de obicei, oamenii pleacă şi revin, inclusiv în locurile unde au mai locuit”, rezumă situaţia Samir Mile, responsabil al organizaţiei La Voix des Roms.

La Seine-Saint-Denis, organizaţia a lansat, printre altele, “platforma de sprijin a Romilor care ocupă un teren”, care face apel la “libertatea de circulaţie” şi la “respectarea drepturilor fundamentale” a acestor persoane. Nu departe, Sarcelles (Val-d’Oise), unde a apărut un imens bidonvil ocupat de circa 1000 de oameni, ilustrează deplasările constante provocate de expulzările regulate din ultimii ani. La Ivry-sur-Seine (Val-de-Marne), unde un incendiu a provocat moartea unei persoane pe 6 februarie, suta de supravieţuitori ai sinistrului care le-a mistuit tabăra, a fost la început adăpostită într-o şcoală din oraş, înainte de a le fi oferit un teren de către asociaţia socială Hopitaux de Paris.

În acelaşi departament, la Choisi, 60 de ţigani trăiesc, cu sprijinul primăriei, în caravane împrumutate de organizaţia caritabilă Emmaus, amplasate într-o pacare dezafectată.

La periferiile oraşelor Marsilia, Lyon, Bordeaux, Strasbourg sau Toulouse, “unde municipalităţile au respins amestecul prefecturilor”, scrie Medecins du Monde, aşezări ilegale şi bidonviluri renasc după fiecare intervenţie a poliţiei, condamnându-i pe locatari să