Ceea ce prevedeam zilele trecute se intampla sub ochii nostri: in 1997, Adrian Paunescu il anexa fraudulos pe Adam Michnik propriilor interese, astazi, in Adevarul, dl. Dinu Patriciu face acelasi lucru fara sa ii pese ce-ar spune fostul dizident polonez despre aceasta uzurpare simbolica. Ce mai conteaza biografia si opera lui Michnik, importanta este valoarea sa intrebuintare hic et nunc…
Michnik a afirmat-o foarte clar: nimeni nu are dreptul sa ierte in numele victimelor, cu exceptia victimelor. “Nu am avem dreptul sa iertam in numele celor ucisi in zori,” a spus-o Michnik in repetate randuri, inclusiv intr-un celebru dialog cu Vaclav Havel pe tema decomunizarii, citandu-l pe Zbigniew Herbert (textul poate fi citit in volumul lui Michnik Letters from Freedom aparut la University of California Press). Daca dl Patriciu l-ar fi citit pe Herbert ar fi aflat ce gandea acest mare scriitor, creatorul lui Mr Cogito, despre deceniile de teroare comunista si despre slujitorii dictaturii. U (ar merita publicat in romaneste interviul luat lui Herbert de catre Jacek Trznadel, aparut prin 1998 in engleza in Partisan Review). Stanslaw Baranczak l-a numit pe Herbert cel mai mare poet din Polonia utimelor decenii. A fost candidat pentru Premiul Nobel alaturi de Witold Gombrowicz, nu l-a primit din ratiuni pe care nu le mai detaliez. Herbert a fost descris de unii drept un spirit intransigent. Dar este oare intransigenta un pacat cand e vorba de crime impotriva umanitatii? Nu era oare Nadejda Mandelstam o intransigenta?
Este adevarat, Michnik se opune pedepselor colective si unei justitii retroactive cu pretentii de adevar absolut. Dar in paginile Gazetei Wyborcza au fost publicate dosare de delatori, ale unor persoane marcante, inclusiv din ierarhia Bisericii Catolice, care au fost informatori ai vechiului regim. Michnik se opune radicalismului nesabuit, vanatori
