Evenimentele, politice sau mai puţin, se succed cu repeziciune. Totul este de ultimă oră, ştirile de ultimă oră ne ţin într-o veşnică alertă. O zi, două, trei, apoi se fîsîie, apar, repede, altele. Nimic nu este dus pînă la capăt. Nici răul, nici binele, totul curge într-un vălmăşag, anost şi, deseori, de prost-gust. Nu trăim nici bine, nici rău. Urît. Cavalcada cu descinderile de mascaţi şi arestări preventive ce au dat iama prin vămile României este doar o pagină de vodevil. Ar trebui descinderi şi prin ministere, bănci, şcoli, unităţi militare, prin spitale şi – de ce nu? – prin cimitire. Nu se tot vorbea despre mafia cimitirelor? Ceva e putred în România. Corupţie cu găleata, cu sacul, cu table de şah, cu peştişori de frontieră, cu peştoi politici – nedovediţi, şi aşa va rămîne – care nu tac, ci tot trăncănesc pe la televiziuni, sindicate care bombăne, pensionari care mîrîie, toată lumea dă în judecată Statul, accidente cu morţi şi răniţi cu duiumul – Israelul a avut doar şapte morţi în Războiul de Şase Zile –, sinucigaşi de tot felul, intelectuali care o tot ţin langa cu rezistenţa prin cultură (noi am rezistat prin cafea, am zice la repezeală…), mare agitaţie mare de ultimă oră, ca să nu mai lungim vorba, cu schimbarea din funcţie a prim-ministrului, inubliabilul Emil Boc. Ce se întîmplă? Principalul partid de guvernămînt, Partidul Democrat-Liberal, are frisoane pentru că se apropie alegerile interne. Cine va fi viitorul preşedinte al partidului şi cine vor fi cei care vor sta cu piciorul pe acceleraţia şi frîna acestui grup de politicieni care conduc România? Conducătorul (de facto) este preşedintele României, şi nu cel de jure, care este actualul premier. Doar că treburile merg prost. Toată lumea e nemulţumită, inclusiv pedeleii – formula lui Mircea Mihăieş cu pesedeii ni se pare binevenită şi în cazul altora – şi ţara merge rău. Colac peste pupăză, opo