Strategia evaluării în faza acută a infarctului cerebral

În studiul NINDS, care a demonstrat superioritatea tPA i.v. comparativ cu placebo, singura tehnică de imagerie utilizată era tomografia computerizată cerebrală, pentru a exclude o hemoragie intracerebrală. Investigatorii nu aveau nevoie de a documenta prezenţa efectivă a unei ţinte pentru tratamentul administrat, adică de a verifica prezenţa unei ocluzii arteriale sau de a proba existenţa unei regiuni totdeauna viabile pentru reperfuzie la nivel cerebral. (...)

Strategia evaluării în faza acută a infarctului cerebral

În studiul NINDS, care a demonstrat superioritatea tPA i.v. comparativ cu placebo, singura tehnică de imagerie utilizată era tomografia computerizată cerebrală, pentru a exclude o hemoragie intracerebrală. Investigatorii nu aveau nevoie de a documenta prezenţa efectivă a unei ţinte pentru tratamentul administrat, adică de a verifica prezenţa unei ocluzii arteriale sau de a proba existenţa unei regiuni totdeauna viabile pentru reperfuzie la nivel cerebral. În mod surprinzător, pacienţii cu sindrom lacunar păreau să răspundă la fel de bine la tratamentul trombolitic ca şi pacienţii cu alte subtipuri etiologice de atac ischemic constituit (AIC). O ocluzie de origine tromboembolică apare totuşi puţin probabilă la aceşti pacienţi. Eficacitatea aparentă a trombolizei la aceşti pacienţi, pentru unii ar fi legată de un artefact de analiză statistică. O altă ipoteză sugerează o clasificare NINDS incorectă a subtipurilor de AIC la sosirea pacienţilor.

Studiul TOAST a permis evaluarea pertinenţei diagnosticului subtipurilor de AIC în cadrul urgenţelor, evaluarea clinică iniţială nepermiţând o clasificare corectă decât la 62% din pacienţii admişi în urgenţă. Alţi autori exclud pur şi simplu ipoteza lacunară.