- Cultural - nr. 725 / 18 Februarie, 2011 Peste marile impliniri si peste marile promisiuni ale literaturii romanesti interbelice s-au repezit, mai intai, necrutator, razboiul, iar apoi, ca o plaga de nestavilit, ciuma rosie si tavalugul internationalismului socialist de tip bolsevic, distrugator, pe alte cai, mai brutale, dar cu consecinte la fel de nocive ca si actuala globalizare, de valori nationale. In deceniul al saselea, insa, in Romania incepe un hotarat proces de destalinizare, iar semnalul reintoarcerii la matca a fost dat de proaspata si indrazneata poezie a lui Nicolae Labis, care _ pe buna dreptate _ a fost supranumit "buzduganul unei generatii". Dar cultura romana fusese deja _ inca o data _ rastignita pe cele doua maluri de Prut. Iar calvarul romanilor ramasi in R.S.S. Moldoveneasca, inclusiv in Transnistria, a continuat (ba chiar continua) pana in zilele noastre. Acolo, in conditii extrem de vitrege, cu riscuri enorme, "preot desteptarii noastre, semnelor vremii profet" (dupa cum spunea Mihai Eminescu intr-un cu totul alt context despre Andrei Muresanu) a fost, neindoielnic, poetul Grigore Vieru. Intr-un fel sau altul, exista, daca nu o filiatie, cel putin o raportare a atator alti poeti basarabeni la opera acestuia, de n-ar fi sa-i amintim decat pe Arhip Ciubotaru, Anatol Ciocanu, Liviu Damian, Iulian Filip, Ion Hadarca, Leonida Lari, Vasile Levitchi, Dumitru Matcovschi, George Meniuc, Arcadie Suceveanu sau Vitalie Tulnic. In mod paradoxal, cititorului obisnuit de literatura, ba chiar si celui avizat, criticului literar, puteau sa le stea la indemana prin anii '70, si puteau sa aiba acces la creatiile contemporane din tarile "lagarului socialist" sau din republicile integrate Imperiului Sovietic. Mai putin la cele din Moldova Sovietica, unde se "cultiva" cu asiduitate romanofobia si aberanta inventie numita moldovskji iazak! Practic, de-abia dup