Din cei aproximativ 30.000 de cercetători români care lucrează în Occident, doar 50 au acceptat oferta statului şi s-au întors să lucreze în ţară. Majoritatea covârşitoare a celor plecaţi preferă să caute slujbe bine plătite în mari corporaţii sau să rămână cercetători pe lângă universităţile occidentale care i-au format.
În plin exod al tinerilor cercetători români spre Occident, statul a încercat să lupte împotriva acestui curent. Din 2007, a început să aloce, anual, sume importante de bani pe care cei aflaţi la studiu în Occident le-au putut accesa, în cazul în care ar fi decis să se întoarcă acasă. Din păcate, rezultatele au fost modeste, tinerii considerând oferta autorităţilor puţin atractivă.
La Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS) au fost depuse, în decursul a patru ani, 73 de proiecte de cercetare, din care 55 au primit finanţare. Altfel spus, doar puţin peste 50 de tineri eminenţi au lăsat o carieră în străinătate pentru a da curs ofertei statului. Cifra este nesemnificativă, dacă se ţine cont de numărul cercetătorilor care activează în Occident, estimat la 30.000. Suma pe care un tânăr ar putea-o primi de la stat pentru a dezvolta un proiect de cercetare în ţară este între 170 de mii şi 510 de mii de lei. Din acest buget, salariul lui este în jur de 1.000 de euro pe lună.
Salariul de 1.000 de euro
O altă măsură de stimulare a întoarcerii tinerilor o reprezintă recompensarea articolelor pu¬blicate în reviste prestigioase cu sume cuprinse între 2.000 şi 4.000 de lei. Fondul alocat de Guvern, pentru 2010, a fost de şase milioane de lei noi. „Inconvenientul" este reprezentat de faptul că un cercetător nu are capacitatea de a publica mai mult de patru articole pe an, datorită standardelor ridicate ale revistelor de specialitate.
Andrei Micu a absolvit „Facultatea de fi
