Motto: „Fieştecare om conştient se simte responsabil şi faţă de sine însuşi şi faţă de societate şi poporul în mijlocul căruia trăieşte“. (Ion Agârbiceanu)
Sistemul sanitar românesc, afectat din interior (prin oportunismul, incompetenţa şi/sau nepăsarea multor factori componenţi) şi din exterior (moralitatea îndoielnică a celor care se interesează de domeniu, fie că e vorba despre oameni politici, afacerişti, fie investitori de diverse provenienţe), se află de câţiva ani într-o stare gravă. Mai mult, anul 2010 şi zorii anului 2011 anunţă intrarea acestuia în starea de comă, ce pare să evolueze galopant către stadiul de comă profundă, a cărei reversibilitate (cel puţin în cadrul unui orizont de aşteptare rezonabil) pare îndoielnică. (...)
Motto: „Fieştecare om conştient se simte responsabil şi faţă de sine însuşi şi faţă de societate şi poporul în mijlocul căruia trăieşte“. (Ion Agârbiceanu)
Sistemul sanitar românesc, afectat din interior (prin oportunismul, incompetenţa şi/sau nepăsarea multor factori componenţi) şi din exterior (moralitatea îndoielnică a celor care se interesează de domeniu, fie că e vorba despre oameni politici, afacerişti, fie investitori de diverse provenienţe), se află de câţiva ani într-o stare gravă. Mai mult, anul 2010 şi zorii anului 2011 anunţă intrarea acestuia în starea de comă, ce pare să evolueze galopant către stadiul de comă profundă, a cărei reversibilitate (cel puţin în cadrul unui orizont de aşteptare rezonabil) pare îndoielnică. Privarea cronică şi mereu mai severă de resurse nutritive (programe naţionale complexe şi coerente, investiţii bine gândite şi bine controlate, cultivarea atentă a personalului de specialitate bine pregătit, extinderea şi modernizarea asistenţei medicale primare în special în zone „defavorizate“ etc., etc.), exsanguinarea gravă (autoexilarea în masă a personalului m
