Laureat al Medaliei FIELDS, echivalentul Premiului Nobel în matematică, cercetătorul francez Cédric Villani a susţinut o conferinţă la Bucureşti, într-un turneu în care încearcă să arate faţa prietenoasă a cercetării.
De matematicieni te aproprii cu frica cu care ai atinge o sepie, riscând oricând să-ţi arunce în faţa cu cerneală. Cerneala ar fi o metaforă ciudată pentru neştiinţa noastră, pentru că îi bănuim cumva pe toţi matematicienii de orgoliul atotştiinţei. Aşa că mai bine stăm în banca noastră. Ajungem să ne închipuim că ei fac parte dintr-o altă lume în care lucrurile obişnuite, precum băutul unui pahar cu apă, devin prea banale pentru a fi întreprinse şi de capetele luminate. Cédric Villani a băut trei, unul după altul aproape, după sesiunea de întrebări, pe scena sălii Elvira Popescu, la Centrul Cultural Francez din Bucureşti.
Matematicianul francez pentru care clişeul "reputat" nu mai pare nelalocul lui a susţinut conferinţa "Despre particule, stele şi probabilităţi" în faţa unei săli pline şi a pus la rangul de axiomă faptul că nu doar vedetele rock primesc aplauze îndelungi.
Îndrăgostit de formule
Tânărul costeliv de 37 de ani, cu o freză a la Mireille Mathieu, o broşă păianjen pe rever, pasionat de Manga şi care a fost aproape de moarte în încercarea de a experimenta canotajul cu un harnaşament pus greşit, Cédric Villani este una dintre cele mai mari minţi ale lumii. Un geniu al matematicii. Anul trecut, acesta a primit Medalia FIELDS, un fel de Nobel al ştiinţelor matematice şi de atunci a început să fie vânat şi de mass-media.
Reuşeşte să pună în cuvinte simple cele mai complicate ecuaţii care îi zboară prin cap. "Când văd o ecuaţie complicată, e ca într-un joc strategic în care părţi din ecuaţie se luptă în continuu şi alte părţi fac alianţe pentru a lupta împotriva celei de-a treia", explică ma
