Numele lui Georges Dumézil (1898-1986) - expeditorul scrisorilor alăturate - figurează în toate dicţionarele şi enciclopediile lumii. Erudiţia savantului poliglot, specialist în mitologia romană, greacă, germană, scandinavă, indiană, iraniană şi caucaziană îi era cunoscută lui Mircea Eliade încă din perioada interbelică. În câteva articole a discutat strălucitele cărţi ale învăţatului francez1. Îl va cunoaşte însă personal în noiembrie 1943, când a făcut o călătorie la Paris, ca ataşat cultural al Legaţiei Române la Lisabona. Cei doi se vor revedea la sosirea lui Eliade în Franţa, în septembrie 1945.
Entuziast admirator al Yogăi, din 1936, Dumézil îl introduce pe mai tânărul său coleg în cercurile ştiinţifice, stăruind ca Editura Gallimard să publice o nouă ediţie a cărţii sale de succes. Îi propune să ţină cursuri la École des Hautes Études despre orice subiect doreşte. Tot Dumézil îl recomandă Societăţii asiatice, precum şi orientaliştilor şi istoricilor religiilor: Louis Renou, Ch. Puech, Henry Corbin, Philippe Lavastine, Paul Ricoeur, Michel Meslin, Jean Filliozat, George Bataille.
Citeşte şi corectează Prolegomenele, ce vor fi publicate cu titlul Tratat de istorie a religiilor.
În toamna 1969 şi iarna 1970, Dumézil a fost invitat de prietenul său în cadrul celebrelor conferinţe Haskell. Câţiva ani nu a putut uita ospitalitatea şi amabilitatea cu care a fost primit de colegii săi americani. Atmosfera familiară a acestor şase luni a fost deosebită. Memorialistica şi corespondenţa vor evoca întâlnirile săptămânale la cină ale tuturor profesorilor, discuţiile lor însufleţite de teologie, critică literară, preistorie şi lingvistică indo-europeană.
La 14 iunie 1979, Eliade a asistat la discursul inaugural de primire a lui Dumézil la Academia Franceză, când i-a răspuns Claude Lévi-Strauss. Apoi la recepţia de la Collège de France se întreţi
