Ceea ce prevedeam zilele trecute se intampla sub ochii nostri: in 1997, Adrian Paunescu il anexa fraudulos pe Adam Michnik propriilor interese, astazi, in Adevarul, dl. Dinu Patriciu face acelasi lucru fara sa ii pese ce ar spune fostul dizident polonez despre aceasta uzurpare simbolica. Michnik a afirmat-o foarte clar: nimeni nu are dreptul sa ierte in numele victimelor, cu exceptia victimelor. “Nu avem dreptul sa iertam in numele celor ucisi in zori,” a spus-o Michnik in repetate randuri, inclusiv intr-un celebru dialog cu Vaclav Havel pe tema decomunizarii, citandu-l pe Zbigniew Herbert.

Daca dl Patriciu l-ar fi citit pe Herbert ar fi aflat ce gandea acest mare scriitor despre deceniile de teroare comunista si despre slujitorii dictaturii. Este adevarat, Michnik se opune pedepselor colective si unei justitii retroactive cu pretentii de adevar absolut. Dar in paginile Gazetei Wyborcza au fost publicate dosare de delatori, ale unor persoane marcante inclusiv din ierarhia Bisericii Catolice care au fost informatori ai vechiului regim. Michnik se opune radicalismului nesabuit, vanatorilor de vrajitoare, dar nu s-a opus niciodata adevarului istoric. A-l prezenta in alte culori inseamna a jigni chiar acest adevar.

Turnatorii si ofiterii Securitatii nu au fost fiinte inocente precum presupusele “vrajitoare”. Au fost indivizi concreti cu culpe individuale. De pilda, calaul Gheorghe Enoiu a fost colonel de Securitate vinovat de torturi infioratoare. Asasinii parintelui Popieluszko au fost securisti concreti. Ce crede dl Patriciu: s-ar opune Adam Michnik aducerii in fata instantei a tuturor celor implicati in asasinarea lui Gheorghe Ursu? Ori poate trebuie sa cadem intr-o stare de milostivenie abulica, sa cultivam amenzie aptentu ca acum trebuie stranse randurile in numele altor (reale ori false) urgente? Ar considera dl Patriciu T-shirturi cu Hitler