Ce-i trebuie unui restaurant "împinge tava" ca să spargă piaţa? Un vad, un bucatar talentat, un manager inteligent şi preţuri mici. Localul de pe Memorandumului 10 din Cluj-Napoca, aparţinând primăriei, le are pe toate. Nu degeaba stau la coadă de două zile, de când s-a deschis, zeci de clujeni, scrie Gândul.
Totul a început prin două mii patru, când Emil Boc era primar şi a deschis un bufet de incintă, pentru angajaţi.
L-au ocupat rapid jurnaliştii, atraşi de preţuri, apoi salariaţii firmelor din centru, care goleau galantarul în două ceasuri. Ce şi-a spus primarul? E musai o extindere! Şi a investit în modernizarea vechii cantine "a Sfatului": mai multe mese, mai multe tăvi, mai multe feluri de mâncare, ustensile de bucătărie clasa întâi. Şi aceleaşi preţuri mici.
A urmat o "împinge tava" în cartierul Someşeni, o cafenea la Bastionul Croitorilor, şi acum, restaurantul "Memo 10", în buricul oraşului. Tot cu tăvi, dar cu ştaif, pentru că urmaşul actualului premier, Sorin Apostu, se respectă. A "furat" un director de la o multinaţională din domeniul industriei alimentare, a angajat un architect, o firmă care să dea cu var, să refacă instalaţiile, să pună aer condiţionat şi să instaleze mobilier nou din inox, başca sistem de supraveghere video, şi gata. Citiţi despre afacerea pornită de Emil Boc la Cluj şi meniurile oferite pe www.gandul.info.
Ce-i trebuie unui restaurant "împinge tava" ca să spargă piaţa? Un vad, un bucatar talentat, un manager inteligent şi preţuri mici. Localul de pe Memorandumului 10 din Cluj-Napoca, aparţinând primăriei, le are pe toate. Nu degeaba stau la coadă de două zile, de când s-a deschis, zeci de clujeni, scrie Gândul.
Totul a început prin două mii patru, când Emil Boc era primar şi a deschis un bufet de incintă, pentru angajaţi.
L-au ocupat rapid jurnaliştii, atraşi de preţuri, apoi salariaţii firmelor d
