…sunt multe, sunt diferite în ce priveşte structura, tematica; au adus momente de specială atracţiozitate; …se adresează unui public divers, dornic de o bună comunicare.
Câteva s-au ridicat la nivelul unor evenimente artistice de autentic nivel european. Altele au dobândit importante semnificaţii la nivelul primelor noastre instituţii de concert, de spectacole. Altele au găzduit vedete din primul eşalon al vieţii muzicale internaţionale.
De ce o iubim pe Ruxandra Donose? Pentru că are harul unei comunicări muzicale de excelent nivel profesional. Indiferent de creaţia abordată, de stil. Fiecare apariţie scenica dispune de atracţiozitatea evenimentului. Nu apreciez în primul rând frumuseţea în sine a glasului, ci felul în care datele de bază ale acestuia, supleţea de condiţionare – aş spune - intelectuală a vocii de mezzosoprană a Ruxandrei Donose, servesc muzicii. Are farmec personal, inteligenţă muzicală, talent. Este un artist care cântă şi încântă. O face cu umorul subtil al unei personalităţi de rafinată comunicare. Sunt săptămâni bune, de când – în compania Orchestrei Naţionale Radio, a dirijorului Julien Salemkour – ne-a prezentat cele două lucrări muzicale scenice datorate compozitorului francez Maurice Ravel, „Ora spaniolă” şi „Copilul şi vrăjile”, lucrări ale începului de secol XX, inspirate de texte semnate de Franc- Nohain şi, respectiv, de Colette. Prima, un teatru muzical burlesc, este o lucrare care – pentru a fi împlinită – necesită aportul complementului scenic; cea de a doua este o fantezie lirică încântătoare prin viziunea poetică ce urmează lumea copilăriei, iar aceasta pentru a ne sensibiliza pe noi, cei care, poate, am uitat de ea. Este meritul indiscutabil al dirijorului oaspete, cel care a definit coeziunea ansamblului, rafinamentul, pitorescul culorilor timbrale. Salemkour este tipul de muzician care se formează, care cre
