Ce ar mai putea spune critica literară, astăzi, din perspectiva Mileniului III, despre nuvelistica românească, despre comedie sau roman şi despre reprezentanţii acestora? Mai este, oare, loc în epoca Internetului de judecăţi stricte, priviri concise sau de sinteze fecunde?
Un studiu recent semnat de cunoscutul şi apreciatul critic şi istoric literar Valeriu Râpeanu ne oferă un răspuns afirmativ. Scriitori români - De la I.L. Caragiale la Radu Tudoran, acesta este titlul volumului apărut la Editura Bibliotheca, din Târgovişte, în care autorul "inaugurează" o altfel de privire asupra operei unor nume prestigioase ale literaturii române. În cele aproape 200 de pagini, cartea ne prezintă opt studii distincte asupra lui I.L.Caragiale, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Mateiu Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu, Ionel Teodoreanu, Henriette Yvonne Stahl şi Radu Tudoran. Opt repriviri, măiestrit sintetizate, atât prin fermitatea punctului de vedere, prin claritatea stilului şi relaţionarea bogăţiei de informaţii. Autorul accentuează semnificaţia operei şi importanţa autorilor - studiaţi nu în sine, ci în contextul epocii în care aceştia au trăit, cu trimiteri explicite la dezvoltarea şi evoluţia literaturii române. O lucrare extrem de incitantă, nu numai pentru specialiştii domeniului, pentru cititorul avizat, ci şi pentru cel interesat să afle mai multe despre I.L. Caragiale, căruia îi dedică eseul "Viaţa în contratimp; despre Liviu Rebreanu, în "Culme a nuvelei şi romanului românesc"; Ion Minulescu, în "Triumful simbolismului"; Mateiu Caragiale, văzut ca "Omul care şi-a trăit opera"; Hortensia Papadat-Bengescu, prin "Ciclul familiei Hallipa, frescă unică în literatura noastră"; despre Ionel Teodoreanu, analizat în evoluţia devenirii sale literare - "De la Medeleni la Tudor Ceaur Alcaz"; Henriette Yvonne Stahl, căreia îi asociază eseul "Pogorârea în abisuri", şi R
