Când pe plus, când pe minus a fost sistemul bancar în ultimii doi ani, după standardele româneşti de contabilitate (RAS). De la 20 de bănci care au încheiat 2009 cu pierderi, în 2010 s-a ajuns la 22.
Pe de altă parte, majoritatea băncilor raportează rezultate calculate după standardele internaţionale, care de altfel vor fi adoptate de întreaga piaţă de la 1 ianuarie 2012, şi au continuat să anunţe profituri.
Nici banca centrală nu se arată îngrijorată de imaginea pierderilor din RAS, considerând că solvabilitatea instituţiilor de credit rămâne confortabilă (14,6%).
Pierderile rezultate la nivelul sistemului se arată a fi şi extrem de volatile. De la un profit net de 4,4 mld. lei la sfârşitul lui 2008, în ianuarie 2009 piaţa înregistra un minus de 118 mil. lei. În martie 2009 pierderea creştea la 209 mil. lei, pentru ca în aprilie să se transforme într-un profit de 81 mil. lei. Similar, în 2010 sistemul bancar era pe plus, cu 440 mil. lei în martie, pentru ca în august să ajungă la o pierdere de 718 mil. lei.
În vară, bancherii se luptau cu varianta iniţială a Ordonanţei 50 privind creditele pentru persoane fizice, iar spectrul unor pierderi catastrofale era agitat inclusiv de BNR. La nouă luni, multe bănci care au raportat rezultate la nivel local nu au omis să invoce efectele ordonanţei ca explicaţie pentru deteriorarea rezultatelor.
Ordonanţa a fost modificată de-abia în decembrie, însă piaţa bancară s-a mai redresat în trimestrul al patrulea: pierderea de 718 mil. lei înregistrată în august s-a înjumătăţit până în decembrie, când a ajuns la 304 mil. lei.
Pe parcursul celor doi ani de recesiune, marcaţi în acelaşi timp de proasta imagine publică a breslei, bancherii au avut multe dileme: dacă raportau profit, riscau să fie acuzaţi că au făcut-o cu preţul falimentării clienţilor, dacă raportau un profit în scădere dramatică, riscau
