Rugaciunile de mijlocire, facute in favoarea unei persoane bolnave, au efecte medicale deosebite, puterea lor fiind direct proportionala cu numarul si credinta celor ce se roaga.

In incercarea de a explica stiintific puterea vindecatoare a rugaciunii, au fost efectuate de-a lungul vremii numeroase cercetari, incepand cu acelea desfasurate de Alexis Carrel, laureat al Premiului Nobel.

In Statele Unite, pionierul unor asemenea studii a fost dr. Randolph Byrd, cardiolog la un spital din San Francisco, conform iwriteiam.nl.

Acesta a impartit aleatoriu 393 de pacienti, spitalizati cu probleme cardiace grave, in doua grupe: una alcatuita din subiecti pentru care urmau sa fie inaltate rugaciuni de mijlocire, in completarea tratamentului obisnuit (A), iar o alta de control, compusa din bolnavi tratati in aceleasi conditii ca si pana atunci (B).

Un grup de credinciosi romano-catolici si protestanti s-a rugat de la distanta, un anumit numar de zile, pentru bolnavii ce faceau parte din prima grupa (A).

S-a lucrat in sistem "dublu-orb", asa incat pacientii, asistentele medicale si medicii din spital ce se ocupau de bolnavi, nu cunosteau repartizarea subiectilor pe grupe.

Rezultatele finale au aratat ca pacientii ce au beneficiat de rugaciunile de mijlocire au avut de cinci ori mai putina nevoie de tratamente cu antibiotice, riscul de edem pulmonar s-a redus de trei ori si nici unul dintre subiectii din grupa A nu a avut nevoie de respiratie mecanica, 10% dintre participantii din prima grupa ameliorandu-si starea de sanatate mult mai rapid, comparativ cu aceia din grupa de control neutra (B).

Un experiment asemanator, desfasurat in Kansas, a demonstrat si el ca 11% dintre pacienti au prezentat o ameliorare a starii de sanatate.

American Heart Association Journal a publicat un studiu in