Este Marica un pion atât de important pe tabla de şah a politicii româneşti? În primul rând nu cred că acest militant sindical iubeşte şahul şi are o performanţă în domeniu. Marica, deşi vine din lumea şmecherilor, a vameşilor, pare mai degrabă rudimentar, proletar cu pumnul în vânt, vorbind strigat şi mânios. Toate acestea nu sunt tipice pentru un mare jucător. Bietul om nu este nici măcar un bun actor. Când urlă la miting, Marica pare să înjure şi să sufere în acelaşi timp.
De ce o fi personajul atât de important? Eu unul cred că "greutatea" lui vine din acuzele din emisiunile tv, din răcnetele de la demonstraţii şi din puterea sa de a îmbărbăta demonstranţii.Asta înseamnă că mă şi îndoiesc de anvergura golăniilor pe care le-ar fi putut face, fără a nega că omul ar fi lipsit de păcatele tuturor celor care au trecut prin domeniu. Mai mari sau mai mici.
Mulţi români nu-l suportă. Marica este într-adevăr enervant. Ţipă, i se îngroaşă venele gâtului, îşi înghite cuvintele ajunse în amigdale ca unui ciocănar enervat pe forja lui bălăngănită.
De-aia autorii scenariilor de terfelire a adversarilor l-au luat în bătaia puştii. E cunoscut, e rudimentar, îl atacă pe preşedinte şi cu greu poate fi strunit. Aşa se explică de ce din arhivele poliţiei şi Securităţii au fost scoşi dintre turnători şi condamnaţi care să-l încolţească. Din păcate pentru el, Marica a reacţionat prost. A răspuns exact conform scenariului. S-a umflat şi la gât, şi la limbă, a urlat, a folosit acuze spectaculoase, dar s-a apărat fără noimă atunci când a vorbit despre averea lui şi a nevestei. Ba a mai zis că el şi cu nevasta "păstoresc copiii" (super-metaforă de sindicalist).
Dacă n-ar fi fost penibilul acuzelor susţinute la unison de gorniştii PDL şi de preşedintele României, toţi bazaţi pe mărturisirile unui infractor (Ungureanu) însoţit de o altă poamă a vămii din România (Va
