Un interviu excelent cu Ştefan Andrei, realizat de Laurenţiu Mihu pentru România Liberă. Asta e esenţa netului: să vorbeşti natural şi relaxat cu oamenii, să nu stai stresat cu camere pe cap, să nu regizezi unghiuri şi fraze frumoase. Îl felicit pe Laurenţiu (pe care nu-l cunosc decît din scris) – nu am mai văzut de mult timp un interviu în care tipul care întreabă reuşeşte să scoată esenţialul pentru că ştie despre ce vorbeşte nu pentru că i s-au dictat din redacţie trei întrebari. Şi să trecem la conţinut.

Andrei explică scurt esenţa PSD şi Ion Iliescu. Nişte “moştenitori” care au virat fără scrupule către o dreaptă haotică. Iliescu a făcut-o predicînd stînga şi crescînd la sîn tot felul de neoliberali care mai de care mai vrednici. Excelente sînt fragmentele despre stînga românească.

Mihu îi spune: După 90 a fost stînga la putere.

Andrei: Ce stînga domnule?

Mihu: Iliescu nu e un om de stînga?

Andrei: El e de stînga… Dar face ca asta, ca maşina. Face semn că o ia spre stînga şi face dreapta. Păi toate măsurile alea pe care le-a luat el, ce? Au fost de stînga?

Mihu: PSD a fost de stînga?

Andrei: Aaa, nu, ăla nu e de stînga. Năstase era bun la partidul liberal. Iar Ponta, la APRul lui Meleşcanu. În România era şi este nevoie nu de un partid social democrat din ăsta fără culoare, ci de un partid socialist. (…) NU văd nimica socialist la PSD.

Îi mai dă vreo două upercuturi lui Iliescu, derapează prin comparaţii cu Isus şi discipolii. “Ceauşescu spunea daţi-i un pahar cu apă şi o sală şi l-aţi făcut fericit”. El n-a furat, dar au furat alţii de lîngă el. Sau a luat măsuri pe care acum tot el le critică. Bucata aici.

Interviul e bun pentru că un tip din sistem vorbeşte despre un Iliescu contradictoriu care a rămas pînă azi în această dilemă: reacţiile sale dure din partid au de multe ori caracter resentimentar, personal –