Fostul preşedinte tunisian, Zine el Abidine Ben Ali, în vârstă de 74 de ani, gonit de la Putere din ţara sa de o revoltă populară, acum exact o lună este de trei zile în comă, într-un spital din Arabia Saudită, ţara în care s-a refugiat după fuga din Tunisia. Victimă a unui accident cerebral, starea sa este critică.
Considerat în afara ţării drept un obstacol în faţa islamiştilor, Ben Ali fusese reales în funcţie în octombrie 2009, cu aproape 90% din voturi, un rezultat care preocupase atunci Washingtonul.
În noiembrie 1987, când preia Puterea de la părintele independenţei tunisiene, Habib Burguiba, bolnav şi închis în palatul său, toţi tunisienii, inclusiv islamiştii salută o preluare de putere paşnică, deşi unii comentatori o descriau drept o "lovitură de stat medicală".
Militar de profesie, originar dintr-o familie modestă, Ben Ali va lua o primă măsură simbolică şi anume suprimă preşedinţia pe viaţă, instaurată de predecesorul său şi limitează la trei numărul de mandate prezidenţiale.
Politica socială şi emanciparea femeii figurează de asemenea pe lista punctelor pozitive realizate de Ben Ali.
În paralel, însă, regimul se înăspreşte, Opoziţia de stânga şi islamiştii sunt aruncaţi după gratii, iar presa şi sindicatele trec sub controlul Guvernului.
De-abia în 1999 organizează primul scrutin pluralist din istoria Tunisiei, dar trei ani mai târziu revizuieşte Constituţia, pentru a-i permite să se reprezinte mai departe la şefia statului.
Tată a şase copii, din care trei dintr-un prim mariaj, Ben Ali apare adesea în public în ultimi 20 de ani alături de a doua sa soţie, Leila Trabelsi, considerată de mulţi drept capul răutăţilor şi instigatoarea corupţiei generalizate din ţară.
Confruntat cu o revoltă populară înaintea exilului său saudit, liderul de la Tunis a încercat rând pe rând mai întâi represiunea sângeroas
