Prietenul solistului Queen, ziaristul britanic David Wigg, face o mărturisire impresionantă despre cealaltă faţă a starului strălucitor. Un articol memorabil, în Daily Mail, la 40 de ani de la naşterea legendarei trupe.

Cât o să trăiesc nu o să uit prima mea întâlnire cu Freddie. Dând buzna în dressingul în care îl aşteptam după un show de două ore, a pus mâna pe fierul de călcat şi l-a azvârlit în oglinda de un stat de om făcând-o ţăndări.

E clar că nu-i superstiţios, m-am gândit. Erupţia fusese declanşată de un microfon defect pe scenă. Deşi publicul nu-şi dăduse seama că fusese ceva în neregulă, lui Freddie i-a sărit muştarul.

Când s-a calmat, l-am întrebat dacă merită să se necăjească aşa pentru o problemă pe care publicul nu a observat-o. “Unii acceptă locul doi, eu nu. Când ai prins gustul să fii numărul unu, locul doi nu mai e bun”, a zis el dându-mi o palmă pe genunchi şi izbucnind în râs.

Greu de crezut, dar au trecut 36 de ani de când Freddie şi trupa sa Queen s-au instalat pe primul loc în topuri cu Bohemian Rhapsody.

Pentru a marca a 40 aniversare de la înfiinţarea trupei în 1971, o mare expoziţie, numită “Stormtroopers In Stilettos: Queen, The Early Years” se deschide la Londra în East End pe 25 februarie. Ea va ilustra primele cinci albume ale formaţiei şi creşterea până la statutul de superstaruri mondiale.

(Vezi stormtroopersinstilettos.com)

Prin fotografii şi filme, expoziţia recuperează acel concert emblematic din 1976, când 150.000 de oameni au participat la spectacolul din Hyde Park. Atunci a fost consolidat succesul global al formaţiei.

Oricât de indispensabil este să vizitezi expoziţia, ea nu poate nici pe departe să-ţi facă o idee despre cum a fost Freddie cu adevărat. Îl ştiam pe acest star flamboaiant de 16 ani şi mi-a fost prieten până când a murit de SIDA pe 24 noiembrie 1991, l