Demolarea unei jumătăţi din casa familiei Iliescu, de pe strada Berzei nr. 65, pentru a face loc noii „magistrale" Buzeşti-Uranus, a semănat cu o mică invazie nazistă într-o casă de indezirabili. În timp ce primăria susţine că a respectat legile şi a despăgubit familia cum se cuvine, Ilieştii reclamă abuzuri demne de colectivizarea sovietică.

„Mi-au belit casa!", dă din umeri neputincios Dan Ion Iliescu, inginer constructor pensionat, arătându-ţi, în spatele unei cortine de plastic, ce a mai rămas din dormitorul în care se odihnea noapte de noapte, până pe 14 ianuarie. Dinţii de fier ai excavatorului trimis de Primăria Capitalei să-i taie casa în două, pentru a face loc magistralei extinse Buzeşti-Uranus-Calea Rahovei, a tăiat ca un chirurg din Evul Mediu clădirea interbelică din Berzei nr. 65. Excavatorul s-a oprit la o arcadă în stil franţuzesc, din fostul dormitor, iar de acolo a făcut totul zob, fără vreo protecţie pentru familia care încă mai locuieşte în restul casei.

"Au tras o linie pe parchet şi au tăiat casa"

Teodor Iliescu, fiul lui Dan, îşi aminteşte scena demnă de un film sovietic despre colectivizare, a delimitării dintre proprietatea privată şi cea a statului român: „Tata a scos o bucăţică de cretă, ca la clasa întâi, şi i-a pus-o reprezentantului primăriei în braţe: vă rog frumos, trageţi linia între proprietatea privată şi proprietatea statului. Au început toţi să râdă. Au tras o linie pe parchet şi au tăiat casa, cu oameni în ea, cu mine, cu mama, cu tata". În acea dimineaţă de ianuarie, curtea şi casa familiei Iliescu a fost luată cu asalt de reprezentanţi ai Primăriei, de jandarmi în civil şi de poliţişti. Nimeni nu s-a legitimat, nimeni nu le-a arătat vreun act, susţine familia Iliescu. „Toţi oamenii ăştia au intrat în casă aşa, ca pe bulevard, au spart uşile, ne-au smuls ferestrele, unii erau înarmaţi cu spray paralizant,