"Fata mi-a murit, am de crescut o nepotica, iar sotul mi-e grav bolnav"

Stimata doamna Sanziana,

Iertati-ma daca va deranjez cu aceasta scrisoare dureroasa si umila, dar disperarea m-a impins sa apelez la dvs. Am crescut la orfelinat, la casa de fete, in Orastie, de mica. Dupa 17 ani, m-a adus bunica mea intr-o vacanta de primavara la ea acasa, in Petrosani. Atunci am cunoscut un baiat, vecin cu bunica, orfan si el de tata. Dupa un an, a venit la orfelinat si m-a cerut de nevasta. Ne-am casatorit, dar soarta a fost cruda cu noi. S-a imbolnavit de inima si a fost operat, cu o schimbare de valva, la clinica cardiovasculara din Targu Mures. Dupa 8 ani, a murit. Din casatoria noastra au rezultat doua fete, dintre care una, de 26 de ani, a murit intr-un accident rutier, pe Defileul Jiului, si mi-a ramas o nepotica pe care am crescut-o eu. Are 17 ani, este la liceu si invata foarte bine. Dupa ce a murit sotul meu, eu umblam pe munte, dupa fructe de padure, bureti, faceam menaj, trebuia sa intretin fetele la liceu. Atunci, prin intermediul unui medic, am cunoscut un baiat care era cioban, om cu frica lui Dumnezeu. M-am recasatorit, a coborat de la munte si s-a angajat la mina, dar dupa cativa ani, s-a imbolnavit de plamani. Am fost cu el la diferite sanatorii, degeaba. Boala tot mai tare s-a agravat. Am avut un apartament in chirie, dar in urma cu 7 ani l-am cedat. Nu aveam din ce plati taxele si am primit o casuta in varf de munte, o casuta din lemn, cam subreda, iar apa o avem destul de departe. Sotul meu are o pensie de boala de 500 ron. La ora actuala, eu am 53 de ani. Am specializare in ciupercarie, dar am ramas doar cu diploma, nu se ocupa nimeni in aceasta zona cu asa ceva. Avem lumina taiata de cateva luni (avem de platit 600 ron). Eu sunt bolnava, am piatra la rinichi, fiere, diabet. Chiar acum am iesit din spital. Am facut si o hemoragie intestina