Palais Garnier
O generoasă expoziţie pariziană, intitulată "Un arhitect pentru un imperiu", a readus în atenţie istoria construirii uneia dintre emblemele culturale ale oraşului de pe Sena, Opera Garnier, primul edificiu din Franţa care poartă numele autorului lui. Aproximativ 300 de opere ale lui Charles Garnier, desene, planuri, dar şi picturi, fotografii, au format cea mai mare expoziţie dedicată vreodată arhitectului, oferind, în acelaşi timp, o panoramă a întregii sale creaţii.
Opera născută dintr-un atentat
După ce a scăpat dintr-un atentat la ieşirea din vechea sală a Operei, din strada Le Peletier, organizat de anarhiştii italieni, conduşi de Felice Orsini, Napoleon al III-lea a decis construirea unui teatru liric într-un loc mai sigur.
Un concurs pentru înfiinţarea unei "Academii Imperiale de Muzică şi Dans", deschis şi participării internaţionale, are loc în 1860. S-au înscris 171 de candidaţi, iar evenimentul a fost urmărit de întreaga Franţă. Câştigătorul acestui concurs, în care arhitecţii francezi cei mai importanţi ai momentului, Viollet-le-Duc şi Rohault de Fleury, au fost eliminaţi din primul tur, este tânărul Charles Garnier (6 noiembrie 1825 - 3 august 1898). Juriul fusese prezidat de prinţul Alexandre Walewski, fiul lui Napoleon I şi al contesei Maria Walewska. A fost alocat iniţial un buget de 29 de milioane de franci, micşorat apoi cu 30% de ministrul Finanţelor.
Edouard Detaille, Inaugurarea Operei
Plasat în centrul cartierului de afaceri, edificiul este simbolul standardelor burgheze de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Spaţiile interioare au scări şi foaiere care permit întâlnirile cele mai elegante ale unei societăţi pentru care spectacolul era un bun prilej de a se arăta în lume.
De dimensiuni impresionante, cu laturile de 172 de metri pe 101 şi o suprafaţă de 11.000 de metri pătraţi, cu faţada poli
