Monotonie - stă scris ca o sentinţă în fişa postului. Cum este să păzeşti betoanele unui bloc neterminat sau să stai închis zilnic în celula liftului. Sursa: CODRIN PRISECARUSursa: LIBERTATEA
1 /.
Nu faci nimic, stai. Orele trec greu. Cunoşti decorul în detaliu, ai inventariat toate crăpăturile de pe pereţi, până la cea mai mică fisură, nu-ţi scapă nicio ştire de la radio, iar la jocul cu râma de pe telefonul mobil ai ajuns de mult la nivelul pentru avansaţi. Ai lua un titlu mondial la acest joc, dacă s-ar inventa vreo competiţie.
Îţi faci îndatoririle din fişa postului şi apoi stai din nou. Asta e, ai un serviciu în timpul căruia te plictiseşti. Portar, liftier, casier la un cinema de stat şi supraveghetor de muzeu sunt câteva dintre locurile de muncă unde ai toate şansele să te doboare plictiseala şi monotonia.
Serviciul meu: un taburet şi câteva butoane
În Casa Poporului, la Camera Deputaţilor, la butoanele lifturilor se lucrează în două ture: de la 7.00 la 14.00 şi un schimb care stă până la 10 seara. Până pe la 9.00, când încep parlamentarii şedinţele, lifturile sunt libere. Cele trei liftiere nu-şi părăsesc locul de muncă, aşteaptă "clienţii". "M-am obişnuit, fac asta de 12 ani, trece timpul până la urmă", povesteşte una dintre cele care "pilotează" lifturile din parlament.
În rest, când nu urcă şi nu coboară nimeni, cele mai bune metode ca să treacă timpul mai repede sunt butonatul telefonului sau cititul presei. Liftierele se jură că nu trag cu urechea la discuţiile politicienilor. "Cei care sunt mai amabili ne spun «bună ziua» şi atât, în rest ne vedem de butoane şi de plictiseala noastră", descrie femeia relaţia "client"-liftier.
"Dacă e bun filmul, mă uit şi a doua oară, ca să treacă timpul"
Paulina Briaur e administratorul Cinematografului Republica din Iaşi. Sus
