In ultimele doua zile, pe calea undelor si a tiparului, a facut ocolul tarii stirea ca Romania exporta banane. Cifre precise ne spun ca exportul de banane a depasit simtitor anul trecut, exportul de rosii, cartofi sau prune.

Informatiile doldora de cifre statistice si bogate in amanunte sunt parca anume facute sa ne soata la iveala ca pe niste pampalai, care nu sunt in stare nici sa sape, nici sa culeaga, dar se pricep sa plimbe bananele prin lume, pe banii clientului.

Un paradox perfect normal

Fata de datele destul de precise, privind cantitatile si preturile, nu cred ca informatia ar fi inexacta si nici macar exagerata. Se pare ca, in aceleasi conditii, firme romanesti au exportat ananas, nuca de cocos, si alte bunatati, unele in Republica Moldva, altele prin Ucraina si pe la alti musterii, mai la rasarit de noi.

Inevitabil si pe buna dreptate, comentariile se opresc la faptul ca evenimentul frizeaza ridicolul. Ai zice ca e paranormal sa exporte Romania banane si sa consume, pentru uz intern, rosii din import. Pare chiar o smecherie la mijloc.

Judecand mai adanc, nu vad nicio smecherie. Niste baieti destepti - in adevaratul inteles al cuvantului - au gasit un furnizor de banane ieftin, cine stie pe ce meridiane, si niste clienti, care nu gaseau decat paralele cu banane scumpe. De aici, pana la o afacere reciproc avantajoasa, nu este decat un pas.

O afacere - jos palaria!

Pasul s-a facut. Stirea se refera la un adaos comercial (presupus) de circa 20%. Din cei 20%, dupa scaderea unor cheltuieli, statul a impozitat profitul cu cei 16%, iar, in cazul in care profitul nu s-a reinvestit, statul a mai incasat si un impozit pe dividende, de inca 16%, conform Codului Fiscal. Este ceva rau in asta?

Dimpotriva, baietii destepti au facut o afacere profitabila, statul si-a luat partea