Primavara, devreme, imediat dupa ce apar ghioceii, infloresc si toporasii, niste plante gingase, ierboase, din specia Viola odorata. Frunzele toporasului au forma de inima, iar florile sunt parfumate, au cinci petale catifelate, de culoare violet, uneori alba sau albastrie.
Toporasii apar in flora spontana, in padure sau la marginea padurii, pe malurile apelor, pe campii si chiar in gradini.
In functie de zona geografica unde cresc, oamenii au numit toporasul: odorea, micsunea, tamaioara, violeta, caltunasi, carligei, floare Domneasca, micsandre, pantofiori, toporasul Doamnei.
In Grecia antica se credea ca toporasul este floarea Afroditei, zeita iubirii. Fetele isi faceau cununi din toporasi, ca sa aiba noroc in dragoste.
Astazi, din frunzele si florile de toporasi se prepara un parfum foarte fin, cunoscut sub numele de parfum de violete.
Desi toporasii au fost utilizati, inca din vechime, in tratamente naturiste, lucrul acesta este mai putin cunoscut. Astfel, anticii considerau ca toporasii erau un leac minunat impotriva durerilor de cap si a bolilor de piele.
Fiind bogati in uleiuri volatile si mucilagii, toporasii au actiune emolienta. Datorita continutului de acid salicilic, toporasii au efect antiinflamator, febrifuge, antireumatic.
Decoctul din radacina uscata de toporasi calmeaza durerile reumatice. Cura trebuie sa fie de lunga durata ca sa aiba efectul scontat. O lingura de radacina maruntita se fierbe, timp de cinci minute, intr-un sfert de litru de apa. Decoctul poate fi folosit si in caz de constipatie, avand efect laxativ.
Siropul de toporasi se face din flori proaspat culese. Se pun florile intr-un borcan, fara a le indesa, si deasupra se toarna miere, cat sa le acopere. Se lasa totul la macerat timp de doua saptamani, dupa care se filtreaza. Se ia cate o ling