Cui sa povestesc trairile si bucuria prin care am trecut, daca nu tie, prietenei mele de suflet, "Formula AS"?
De cate ori nu mi-am gasit alinarea si raspunsul multor intrebari in randurile tale! De fapt, deruland firul, multe evenimente fericite din viata mea ti se datoreaza, ca si intamplarea traita recent. Si daca ma gandesc bine, nimic nu e intamplator. Multa vreme, m-am rugat bunului Dumnezeu sa-mi scoata in cale un suflet care are nevoie de ajutor. Asteptam sa-mi raspunda Dumnezeu, dar nu ma gandeam sa gasesc raspunsul in revista "Formula AS", la rubrica "Cazuri de extrema urgenta". O mama bolnava si copilasul ei aveau nevoie de o mana intinsa. Am simtit ca e ceva mai special si parca eram indemnata sa ma implic mai mult. M-a miscat mult fetita, la doi ani si jumatate, nu era increstinata. Imi doream s-o increstinez, dar distanta dintre noi nu-mi era de prea mare ajutor. Totusi, am reusit. Sambata, 29 ianuarie 2011, am increstinat cel mai dulce copil din lume. Impreuna cu sotul meu, le-am asteptat la gara. Au sosit. Nu mi-a fost greu sa le recunosc. Mama, o tanara draguta, inainta destul de greu, ajutandu-se de o carja (in urma unui accident de masina a ramas cu semipareza), iar fetita... nu va pot descrie starea ce am avut-o la vederea ei. Am iubit-o din prima clipa. Zambetul ei mi-a topit inima. Am luat-o in brate si am strans-o la piept. S-a lipit de mine, de parca facusem parte din viata ei dintotdeauna. Le-am primit cu toata dragostea, ne-am imbratisat si am pornit spre casa, unde le astepta o camaruta calduroasa.
Intorcandu-ma in timp si retraind acele clipe, lacrimez. Fetita cea mare a vecinilor mei nu mai prididea cu daruri pentru cea mica. Era fericita de fericirea lor. Sa nu credeti ca a fost usor sa ajung aici. Am avut piedici, cel rau face tot posibilul sa te opreasca. Mi-am facut multe griji, gandindu-ma ca nu voi reusi, dar Dumnez
