Părintele Ionel Pavel (86 de ani) a îndurat şapte ani de suferinţă, bătăi şi foamete în penitenciarele Jilava, Gherla, Piteşti şi la Canal, ca deţinut politic în timpul regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Drama preotului ortodox Ionel Pavel a început în timpurile tulburi ale anului 1948, când autorităţile comuniste făceau eforturi pentru a lichida orice urmă de rezistenţă.

CITEŞTE ŞI: Mărturii din temniţele iadului: "Ne puneau să mâncăm fecale, dormeam pe jos, ne băteau la tălpi până leşinam"

Mărturii din temniţele iadului: "M-au pus în faţa plutonului de execuţie pentru că nu am vrut să devin colaborator al Securităţii"

Ionel Pavel avea 21 de ani şi era student la două facultăţi, la Bucureşti. Alesese Teologia pentru că era un om profund credincios încă din copilărie. Dar alesese şi Medicina Veterinară, datorită dragostei pe care o avea faţă de necuvântătoare.

„Am vrut să învăţ carte. Părinţii mei, de loc din Târgu Bujor, judeţul Galaţi, erau oameni simpli, dar înţelegeau puterea învăţăturii. Am încercat să nu-i dezamăgesc, să nu le trădez idealurile de viaţă", povesteşte Ionel Pavel.

Începutul calvarului

Visurile i s-au frânt ca nişte trestii sub apăsarea uraganului vremii. A fost arestat de ofiţerii Securităţii din locuinţa părinţilor la data de 15 august 1948, pentru că făcea parte dintr-o organizaţie anticomunistă, legionară, care se numea „Frăţia de Cruce". Ulterior, avea să afle că fusese turnat de un coleg pe nume Constantin Doina, pe care-l considera un prieten adevărat. „Nu pot să-l judec. L-am iertat. Chiar dacă am suferit atât de mult din cauza lui", spune părintele. Procesul a fost un simulacru. „Nici nu era clar ce vor de la mine. N-am putut să-i mint că n-aş fi făcut parte din «Frăţia de Cruce». Era adevărat. Dar nu eram duşmanul nimănui. Nu făcusem nimic rău nimănui. Îmi doream doar libertate. Nimic ma