- Dupa o cariera fosforescenta pe micul ecran, luminata de un zambet indescriptibil, s-a despartit de gloria "sticlei", pentru a se dedica muzicii. Mai putin vizibil ca inainte, Horia Brenciu nu sufera, totusi, de plictiseala. Canta pe rupte, se plimba prin lume, iar la sfarsitul lui Martie isi invita fanii la un mare concert organizat la Sala Palatului. Povestea unui optimist incurabil -

Bunica din Scheii Brasovului

- Sa rascolim putin "cufarul" devenirii dvs. artistice. Sa ajungem pana la fundul lui, desi eu i-as zice, mai degraba, "sipet". E un cuvant frumos, pretios, legat de arta. De cand canta Horia Brenciu? De la ce varsta?

- Primele clape le-am atins la varsta de 5 ani, in Brasov. Asta s-a intamplat in 1977, cand noi ne-am mutat intr-o casa noua. O casa aflata langa biserica Sfantul Nicolae, celebra biserica din Scheii Brasovului. Ne-am mutat acolo, pentru ca "beneficiam" de o camera in plus. Eram patru membri in familia noastra, pe-atunci: mama, tata, fratele meu si cu mine. In curtea bisericii locuia bunica mea. La drept vorbind, toti strabunii nostri au locuit acolo, in curtea bisericii, cam de pe la 1800 incoace. Acolo se afla si prima scoala romaneasca. Formand un fel de cerc magic in jurul bisericii, al curtii, se aflau o multime de case in care locuiau cei ce lucrau in biserica. Strabunii mei au fost cantori la Biserica Sfantul Nicolae. In acel timp indepartat, era una dintre posibilitatile de a-ti pune in valoare vocea, simtamintele si credinta in Dumnezeu.

- Cum ati aflat despre strabunii dvs.?

- Intr-o zi, pe cand aveam vreo 20 de ani, tata m-a luat de mana si mi-a zis: "Hai sa mergem pana la Sacele" (celebrele Sapte sate de langa Brasov). Ajunsi acolo, m-a dus la biserica din Turches. Si-acolo, tata mi-a zis: "Trebuie sa cautam numele de Brenciu. Uite-aici!"... "Aici" insemnand un fel de "avi