"Ce dinamovist ai intervieva dacă ai fi jurnalist pentru o zi?" a fost întrebarea la care au fost solicitaţi jucătorii "cîinilor" să răspundă, iar sondajul l-a oferit drept cîştigător pe Iulian Mihăiescu, 49 de ani, unul dintre secunzii lui Ioan Andone. Este omul de încredere al "Fălcosului", cu care a lucrat şi pe teren, şi ani buni la diverse echipe. Este la Dinamo de aproape 3 decenii, cînd a venit ca atacant de la Flacăra Moreni şi s-a consacrat ca fundaş dreapta în marea echipă a "cîinilor" de la finalul anilor '80. Este, în foarte multe situaţii, omul de legătură dintre echipă şi staff-ul tehnic. Este un tip franc, chiar dacă nu întotdeauna simpatic, dar şi un tip de un umor molipsitor.
- Domnule Mihăiescu, de ce aţi preferat să fiţi secund aproape toată cariera de antrenor?
- Poate că nici eu n-am crezut prea mult în propriile calităţi, poate alţii nu mi-au dat credit cînd ar fi trebuit. Timpul a trecut şi cred că m-am complăcut în a nu fi antrenor principal.
- Aţi lucrat cu Ioan Andone la Dinamo şi la Sportul, ca fotbalist, după care aţi fost împreună, ca secund al lui, la Dinamo, la Al Ettifaq, la Al Ahli Dubai, la ŢSKA Sofia şi, acum, iar la Dinamo. Nu v-aţi plicitisit de el?
- Cu Ando mă cunosc de mult şi avem o vîrstă la care nu ne mai permitem nici să ne certăm, fiindcă nu se ştie dacă mai apucăm să trăim ca să ne împăcăm. Glumesc, evident, fiindcă de la el am învăţat un lucru important: contează, cînd lucrezi cu un om, şi sufletul, şi caracterul.
"Ne simţim de parcă mergem la război"
- Aţi făcut parte dintr-o generaţie celebră a «cîinilor», care a ajuns pînă în semifinalele Cupei Cupelor în 1990. Nu vă deranjează locul 6 de acum?
- Pe toţi dinamoviştii ne omoară această situaţie. Nu mai promitem nimic, că nu sîntem în alegeri parlamentare, dar, sincer, îi văd pe băieţi supermotivaţi, parcă
