Curajoşii se aruncă de la 26 de metri înălţime, adică echivalentul unui bloc cu opt etaje şi ating o viteză în zbor de 100 de kilometri la oră Perseverenţă:Unul dintre săritori îşi exersează îndelung aterizările, pentru a intra în apăDacă eşti în căutarea unui hobby care să îţi satisfăcă pofta de adrenalină, iar săriturile în apă de la mare înălţime îţi cam fac cu ochiul, poate nu ar fi rău să te gândeşti de două ori înainte de a te apuca de acest sport. Chiar eşti pregătit pentru aşa ceva? Pare simplu la prima vedere. Nu ai nevoie de cine ştie ce echipament, costumul de baie e mai mult decât suficient şi nici nu trebuie să mobilizezi o armată de oameni să îţi acorde asistenţă tehnică. Eşti doar tu, cu trupul tău, care străbate aerul la viteze ameţitoare înainte de a intra în apă, fără stropi, pe cât se poate. Şi pentru că ar fi poate prea facil să te azvârli pur şi simplu în apă de pe un mal mai mult sau mai puţin înalt s-a lansat şi "instituţionalizat" marea provocare, respectiv să plonjezi în apă de la 26 de metri înălţime, adică echivalentul unei clădiri cu opt etaje.

Sincron. Bărbaţii au o ţinută impecabilă în zbor Poziţie. Un înotător, în timpul unuia dintre salturile executate de pe platformăMai par simple şi la îndemâna oricui săriturile? S-ar putea ca răspunsul să fie negativ. Spectaculos de privit, acest sport nu este pentru cei slabi de înger. Pentru a ajunge la performanţă, este nevoie de mult curaj şi de sute, dacă nu chiar mii de ore de antrenament. Acest sport care se înrudeşte cu cascadoriile a apărut, se pare, în 1770, când regele Kahekili, ultimul care a domnit peste Maui, a sărit de pe Kaunolu, o stâncă de 19 metri înălţime, şi a intrat în apă fără să facă un singur strop. De altfel, pasiunea suveranului pentru plonjatul în picaj, însoţit sau nu de diferite răsuciri, i-a atras acestuia porecla de "Omul-Pasăre". Mai târziu, când s-