Auzind despre efectele nocive ale zaharul rafinat, foarte multi oameni au redus consumul acestuia, suprimandu-l de la cafea sau din iaurt si au recurs sau nu la indulcitoare naturale. Nu trebuie totusi sa fie foarte linistiti.
Ei nu au eliminat decat "partea vizibila a aisbergului". Trebuie stiut ca exista doua tipuri de zahar : zaharul consumat direct si cel care este absorbit indirect, in majoritatea timpului fara sa stiti. Este vorba despre asa-numitul "zahar ascuns", dupa cum precizeza Michel Montigniac in cartea sa "Je mange, donc je maigris".
Zaharul ascuns este cel pe care il consumati fara sa fiti constienti. Se foloseste din plin ca excipient in industria alimentara, dar si in industria farmaceutica.
Daca aveti obiceiul sa cititi etichetele, veti constata cu uimire ca aproape toate produsele alimentare care sunt ambalate pentru vanzare, fiind deci obiectul unui tratament industrial, contin zahar. Din nefericire, nu stim intotdeauna in ce proportie, caci aceasta mentiune nu este obligatorie.
Din acest motiv, pe masura ce consumul direct a scazut, consumul indirect este in plina expansiune. In 1977, consumul de zahar ascuns continut in bauturi, dulciuri, conserve, medicamente era de 58 la suta. In 1985, era de 65 la suta, ajungandu-se in 1998 la un varf de 70 la suta.
Aceasta practica industriala, care consta in adaugarea sistematica a zaharului in produsele alimentare, are mai multe motive. In industria farmacetutica, zaharul se foloseste, in primul rand, ca sa "te faca sa inghiti pilula".
Oamenii vor sa se ingrijeasca, dar cu conditia ca ceea ce inghit sa fie si placut la gust. Cum majoritatea componentelor active au un gust neplacut, este mai bine si mai usor sa le indulcesti.
In industria alimentara, indulcirea produselor se face din trei motive. Mai intai, pentru a ascunde
