Orson Welles n-a fost primul. Dramatizarea după „Războiul lumilor” a lui H.G. Wells, care a isterizat America în noaptea de Halloween a lui octombrie 1938, a avut un precedent încă şi mai spectaculos.

Cu 12 ani în urmă, Marea Britanie a fost aruncată în haos de o transmisie a unui oarecare Ronald Knox. Preot cu o pregătire multidisciplinară, traducător desăvârşit, binecunoscut şi respectat comentator al emisiunilor radiofonice ale Bisericii Catolice, autor de romane poliţiste de succes, părintele Knox avea şi un uriaş simţ al umorului.

Groaza pe unde

În 1926, lucra la tânăra pe atunci British Broadcasting Company, care nu împlinise încă patru ani de existenţă. Pe 16 ianuarie, la ora 19.40, din studiourile de la Edinburgh, Knox începe să citească, singur la microfon, producţia proprie pe care a intitulat-o „Broadcasting The Barricades”. Construită într-un mod incredibil de asemănător cu „Războiul lumilor”, ea începe plat cu ultimele rezultate de cricket şi continuă cu un grupaj de ştiri banale citit pe acelaşi ton. Brusc, însă, părintele schimbă registrul şi, alarmat, anunţă că o mulţime crescândă de protestatari agitaţi s-a adunat în Trafalgar Square. Demonstranţii, care manifestează împotriva creşterii şomajului, ar fi conduşi de un anume domn Poppleberry, secretarul „Mişcării pentru Abolirea Cozilor la Teatre”. La fel ca şi Welles, peste 12 ani, Knox difuzează apoi puţină muzică, lăsându-i pe ascultători cu un uşor sentiment de nelinişte, dar şi cu impresia că viaţa îşi reia cursul normal. Urmează un buletin meteo, alte rezultate din cricket, după care din nou o relatare despre manifestaţie. Mulţimea se revarsă acum „de o manieră ameninţătoare” pe sub Admiralty Arch, anunţă Knox.

Preotul îşi manipulează auditoriul cu o abilitate incredibilă, trecând uşor de la relatări de un umor teribil la drame înspăimântătoare. Astfel, puhoiul furios ia