Revolutia iraniana din 1979 este folositoare pentru toti protestatarii zilelor noastre din Orientul Mijlociu. La 12 februarie 1979, Iranul a proclamat ca revolutia este un succes: Sahul a plecat, armata a fost decimata, o noua era sta sa apara.
Nu discutam despre ce s-a intamplat in Iran dupa acest moment - este, probabil, diferit fata de ce-si doresc revoltatii din Tunisia, Egipt, Libia, Bahrain, Yemen si alte tari. Insa a fost una din marile revolutii ale secolului XX, care ofera cinci lectii care pot servi succesului oricarei revolte, scrie Al Jazeera.
1. Revolutiile au nevoie de timp
Din ziua in care se considera ca a inceput revolutia in Iran, declansata de moartea a 400 de persoane intr-un incendiu intr-un teatru din Abadan, pana la pronuntarea victoriei, in urma cu 32 de ani, au trecut un an si o luna. Demonstratiile au avut loc si pe zapada si in soarele iernii, dupa ce oamenii au fost impuscati si mult dupa ce presa internationala si-a pierdut interesul pentru miscarea populara.
2. Regimurile dictatoriale nu dispar fara impotrivire
Sahul a rezistat un an pana a plecat in exil. Mubarak a rezistat 18 zile. In ultimele zile, Sahul a incercat, ca si Mubarak, sa creeze un "guvern de tranzitie" extras din regimul existent, inlocuind premierul cu o persoana de incredere. Sahul a schimbat trei premieri, trei "fatade" fara substanta, nerecunoscuti niciunul ca autoritate de oamenii iesiti pe strazi.
Si Sahul a facut mici concesii strazii, amenintand in stanga si-n dreapta. In cele din urma, intregul regim a picat.
3. Armata nu este de incredere
Armata iraniana, la momentul respectiv a cincea ca putere din lume, s-a intors impotriva propriului popor. Masacrul din octombrie 1979 a fost doar unul dintre multele momente cand armata a folosit munitie de razboi impotriva manifestant
