Magazinele de tip duty-free au reprezentat o mare problemă pentru legiuitorii autohtoni în ultimii cinci ani. Problemele apărute după intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană au dus la adevărate jonglerii legislative, care să traseze cadrul de funcţionare al acestor magazine.

În februarie 2007, deputaţii au votat, în unanimitate, legea de respingere a ordonanţei de urgenţă 48/2006. Aceasta impunea desfiinţarea, după data aderarii, a magazinelor duty-free în frontierele de stat şi la bordul aeronavelor care călătoresc în ţările Uniunii Europene.

Conform datelor Autorităţii Naţionale a Vămilor de la acea vreme, datorită prevederilor ordonanţei, de la întâi ianuarie 2007, 105 magazine îşi încetaseră activitatea. După o rediscutare în Camera Deputaţilor, în mai 2007, au fost redeschise magazinele de acest tip la graniţele non UE. Este cunoscut că produsele comercializate în regim duty-free sunt scutite de la plata taxelor vamale, a TVA şi a accizelor. Agenţia Naţională de Administrare Fiscala (ANAF) a susţinut că magazinele din această categorie au reprezentat o sursă de contrafacere şi evaziune fiscală. În 2006, magazinele duty-free alimentau aproximativ 55% din piaţa ilegală a ţigărilor din România.

În februarie 2010, Ministerul Administraţiei şi Internelor a decis să fie eliminate ţigările şi alcoolul din duty-free-uri, acordând un termen de graţie de 45 de zile în care să fie epuizate stocurile.

Măsurile au devenit mai nuanţate datorită Ordonanţei de Urgenţă 54/2010, privind combaterea evaziunii fiscale, intrată în vigoare la 1 iulie 2010, care obligă patronii de magazine duty-free să vândă unei singure persoane, pe zi, doar două pachete de ţigarete, respectiv un litru de alcool.

Modificările la Articolul 2 sunt cele care precizează cât tutun poate fi vândut unei singure persoane într-un interval de 24 de ore: " (1) În înţelesul pre