Scriitorul britanic în vârstă de 50 de ani reflectează asupra atitudinii ironice în literatură, care poate fi riscantă, o „supapă de siguranţă pentru mânia cititorului", într-un interviu acordat suplimentului „Adevărul literar şi artistic". Autor al romanelor „Casa somnului" - pentru care a primit, în 1997, Prix Médicis Étranger - sau „Clubul putergaiurilor", cunoscut pentru ironia muşcătoare la adresa lumii politice, Jonathan Coe mărturiseşte că n-ar scrie niciodată despre Barack Obama sau Nicolas Sarkozy. „Mă interesează să scriu povestea oamenilor normali, obişnuiţi. Marii eroi nu-mi stârnesc mai deloc interesul".
Credinţele religioase, un risc
Pe de altă parte, scriitorul recunoaşte că „romanul e o formă de artă periferică în Anglia", deci abordarea subiectelor politice nu l-a pus în situaţii delicate. „Foarte puţini politicieni citesc cărţi sau ţin în vreun fel seama de ele", spune Coe. Cel mai recent roman semnat Jonathan Coe, „Înspăimântătoarea viaţă personală a lui Maxwell Sim", publicat în Marea Britanie în 2010 şi apărut pe piaţa românească, la Editura Polirom, la finalul lunii ianuarie, vorbeşte despre „boala" oamenilor de a devia, despre tendinţa şi tentaţia de a o „lua razna". Cele mai riscante lucruri de pe lume, în acest sens, în viziunea lui Coe? „Asumarea automată, cel puţin în Vest, a faptului că avem dreptul la orice ne dorim, ieftin şi fără să trebuiască să ne chinuim; însuşi asentimentul nostru de a ne baza pe orice sursă de energie existentă până la punctul în care se epuizează sau se ajunge la distrugerea mediul înconjurător; credinţele religioase".
