Reporter: Cum caracterizaţi piaţa autohtonă a tutunului?

Gilda Lazăr: Piaţa locală este extrem de competitivă. Poate fi caracterizată ca un "microcosmos al tutunului". A câştiga în România este ca şi cum ai juca pe o scenă internaţională. Astfel, orice victorie devine foarte importantă. În România sunt prezente toate marile branduri de ţigarete, care se bat pentru un segment de consumatori din ce în ce mai pretenţioşi, cel al pieţei globale.

Reporter: Ce obstacole întâlniţi în activitatea dumneavoastră?

Gilda Lazăr: Încă din vremea monopolurilor, industria tutunului a fost o sursă sigură de bani pentru stat. Drept urmare, cei care lucrează în acest domeniu sunt un fel de perceptori, a căror primă responsabilitate este să colecteze taxele de la consumatori şi să le vireze la buget. Aproximativ 80% din preţul unui pachet de ţigarete premium înseamnă accize şi TVA. Restul de 20% acoperă materia primă, ambalajele, costurile de producţie, transport, marjă de distribuţie, salariile angajaţilor şi eventualul profit.

În 2009, spre exemplu, au fost înregistrate două creşteri neplanificate de acciză, în aprilie şi septembrie, faţă de una singură în iulie, cum era stabilit iniţial. Acestora li s-a adăugat mărirea de acciză din ianuarie 2010. Astfel, în doar nouă luni, de la 50 de euro, acciza totală a ajuns la 74 de euro. Calendarul creşterilor de acciză a fost stabilit împreună cu Uniunea Europeană, dar în România termenul de creştere a accizelor a fost devansat. Din cauza măririi accizelor, am fost nevoiţi să ridicăm preţurile. Trei creşteri de taxe şi ajustarea cursului de schimb euro/leu au dus la majorări de preţuri de peste 50% (cele mai mari dintre toate produsele) într-un singur an, cu mult peste puterea de cumpărare, consecinţa fiind scăderea accelerată a volumelor de vânzari legale.

Principala consecinţă a creşterii preţurilor a fost co